*
Eu, când sunt, de pe la Prunea
pân-la Prunariu, minunea
opt a săptămânii, lunea,
pentru mine-i o nimica
toată să port blondul Vica
B.,-al uleiului Bunica
sau din blocuri-turn ca aşii
din mâneci să-şi facă paşii,
dacă-mi ies, Radu Cosaşii —
doar sunt lunea ce să creadă
continuă-n orice stradă
c-a spart gheaţa ca o pradă.
*
Eu sunt marţea ce după Astra
ştia că îşi va pierde glastra,
perdeaua, nu toată fereastra.
Dar totuşi, pe Căile Moşi-
lor, mi-a crescut numărul de Roşi-
ore se Vede cu cocoşii
de soare sau, într-o elipsă
a predicatului în lipsă
de cult, cu cei de la eclipsă.
Şi-acum, spre sărbători, îndemn
fiece brad să aibă lemn,
deşi nu-i va rămâne semn.
*
Eu, miercurea, când singur ciuc
mă simt, aş vrea atâta truc
şi suflet cât nu pot să duc.
Să nu mai ştiu câte în plus
ore pe mine voi fi pus,
de mi se spune Multul Spus,
nici clipele că,-n fel şi clip,
mi se arată de cum, tip-
til duh, oglindă-mi vin pe chip.
*
Eu am mâncat salam cu joia
şi să însemne simt nevoia
Stejarul din Borzeşti sequoia.
Mai ştiu ce-nseamnă şi-napoia
lui Michael: un cuprins de Boia,
culesîn Times-ul New La Toya.
De-aceea, când mă las în voia
descoperirilor de Troia,
sunt ins pe străzile Savoya.
*
Dac-aş fi vi-
nerea,-aş privi
cum te-ai ivi,
şi nu cum eşti,
aşa cum veşti
că sunt primeşti.
*
Eu, sâmbăta, de jos, de sus, un loc
în mine Foişorului de Foc
îi las făr-a mă ridica deloc,
fiindcă, şi-n materi, şi în spiri,
pe mai departe sunt în contra firii
mele statornice ca Dealul Spirii,
încât cum să te-ntreb despre tăieri
în calendarele cu pompieri
ce crezi: să fie-n mâine sau în ieri?
*
Eu sunt duminica şi după şapte
mă judec doar, iar zilele de lapte
mi s-au schimbat cu nopţile de noapte.
Mai am doar câteva, de iarnă, mici
şi-ntunecate: nu se poate nici-
decum spune că n-ar fi de aici.
Mă dor puţin, de parcă dinafara
lor simt, privindu-se întruna, seara,
că nu li se va mai întoarce vara.
Pot să le scot, să năvălesc asupra
lor ca Mamaia cu Marina Scupra,
dar n-am măcar lumina de deasupra.