Uniunea Scriitorilor din România anunţă cu profundă tristeţe decesul scriitorului şi jurnalistului Traian Dobrinescu.
Filolog, publicist şi scriitor, animator cultural, Traian Dobrinescu s-a născut la 23 mai 1949 la Orleşti, judeţul Vâlcea. Clasele primare şi gimnaziale le-a absolvit în comuna natală, iar liceul la Colegiul „Alexandru Lahovari” din Râmnicu-Vâlcea. În anul 1972 a terminat Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
A lucrat profesor de limba şi literatura română. La 19 ianuarie 1990, împreună cu un grup de intelectuali vâlceni, a înfiinţat Curierul de Vâlcea, primul cotidian particular independent din România. În anul 1992 a fondat Informaţia zilei, pe care l-a condus până în 1994.
În 1991 a participat la fondarea Teatrului de Stat „Anton Pann” din Râmnicu-Vâlcea, unde a fost numit director, calitate în care a coordonat montarea primelor spectacole ale noii instituţii: În aşteptarea lui Godot de S. Beckett – în regia lui Petru Vulcărău şi Libertate conjugală de Dario Fo şi Franca Rame – în regia lui Silviu Purcărete.
A fost deputat în Parlamentul României, fiind ales în 2012 pe listele Partidului Naţional Liberal pentru un mandat. În această calitate a susţinut drepturile scriitorilor
Activitatea sa literară a fost una susţinută. A debutat în 1990, în volumul colectiv Preludii epice, apărut la Editura „Mihai Eminescu”. Alte volume: Cântec de violoncel: 60 de texte lirice, 2002, Urme: 51 de texte lirice, 2004, Când Dumnezeu îmi spunea pe nume: roman, 2008. A cunoscut succese literare însemnate cu romanele cu note autobiografice Cei morţi înainte de moarte (reeditat recent), şi Nu te opri, nu te întoarce, 2016, pentru care a primit Premiul Colocviului Romanului Românesc. A mai primit Premiul pentru proză scurtă „Tudor Arghezi” (1985) şi Premiul pentru proză scurtă „Gib Mihăescu” (1986). S-a bucurat de recunoaştere şi ultimul roman publicat, Siberia de la capătul drumului (2024).
Cunoscut ca un minunat coleg şi un combatant activ pentru drepturile scriitorilor, Traian Dobrinescu lasă în urmă o operă semnificativă şi amintiri imposibil de şters. Prin dispariţia lui, literatura română şi lumea literară suferă o grea pierdere.
Dumnezeu să-l odihnească!