I
Rusia – Rusia de azi, Rusia istoriei recente – e o temă recurentă şi de mare ecou în ultimii ani pe piaţa editorială de la noi. Desigur – nu numai de la noi. Desigur – din motive evidente. Una dintre cele mai spectaculoase cărţi – recentissim apărute la noi, la Editura Spandugino – poartă semnătura lui Georges-Henri Soutou şi se intitulează De la căderea zidului la războiul din Ucraina 1989-2024. Teodor Baconschi – nu numai un briliant eseist, ci şi un foarte rafinat traducător (traducător excepţional şi al acestei cărţi, dar – repet – şi al multor altora) – notează (în prefaţă &) în marja acestui volum: „Cartea lui Georges-Henri Soutou se citeşte ca un thriller geopolitic. Autorul foloseşte material de arhivă, presa globală, cronologia fiecărui moment diplomatic important (cum ar fi summitul NATO de la Bucureşti în 2008), dar şi analizele serviciilor secrete sau declaraţiile actorilor politici implicaţi în gestionarea relaţiei occidentalilor cu Federaţia Rusă, inventariind oportunităţile ratate, contratimpii nefericiţi, percepţiile deformate de propagandă şi anatomia puterii de la Kremlin (unde FSB, bunăoară, contează mult mai mult în politica externă decât însuşi Ministerul de Externe). Şi o face sine ira et studio, demonstrând judicioasa răbdare a unui observator matur, care nu creditează automat aparenţele, dar nici nu alimentează teze conspiraţioniste. Adesea, firul expozitiv al cărţii intră pe terenul interpretărilor de profunzime şi insistă asupra profeţiilor autorealizate, ca urmare a unor temeri iraţionale şi a persistenţei unor reprezentări pe cât de «canonice», pe atât de anacronice, întrucât sunt incapabile să ţină pasul cu o suită accelerată şi difuză de mutaţii neprevăzute”. Practic, volumul e un super-GPS despre o ţară – despre ambiţiile sale, despre culisele puterii, despre marile manevre de negociere, despre liderii săi făcuţi, parcă, dintr-un aluat aparte, despre limitele şi proiecţiile sale. Nu în ultimul rând, e o carte despre Occident şi orbire. Spre reflecţie: „Convingerea că «războaiele majore nu mai sunt la ordinea zilei» a marcat Occidentul între 1990 şi 2022. Nu ne-am mai confruntat decât cu «expediţii» sau cu «operaţiuni de menţinere şi restabilire a păcii»”. Eroare, cum ar spune un fost preşedinte al României...
II
Marcus Aurelius – împăratul-filosof – are parte de un deceniu şi mai bine de receptare publică realmente extraordinară. Meditaţiile – în fapt, un stoic antrenament pentru moarte, veritabile exerciţii spirituale –, traduse fie sub titlulatura Meditaţii, fie ca Gânduri către sine însuşi primesc, an de an, suplimente semnificative de tiraje. E probabil că şi marea încercare numită pandemie să fi contribuit la o revigorare a atenţiei pentru acest tip de reflecţie – cu Seneca şi, da, Marcus Aurelius ca mari staruri. De altfel, de acest succes – şi notabil, şi binemeritat – se bucură şi cărţile de dată recentă despre stoicism. Ca element de culoare, să notăm că acum sunt în piaţă – ca dată de apariţie: pe intervalul unui singur an – nu mai puţin de trei biografii excelente dedicate lui Marcus Aurelius. La Litera, cartea lui Donald J. Robertson. La Humanitas, monumentala lucrare a lui Pierre Grimal. Şi, tot la Litera, cartea dedicată acestui împărat roman cu adevărat special a lui John Sellers. Un zoom asupra acesteia din urmă. Mai întâi, iată ce spune însuşi Marcus Aurelius: „Durata vieţii omului e un moment infim, iar substanţa lui e curgătoare, simţirea lui e imperceptibilă, alcătuirea întregului trup e supusă putrefacţiei, sufletul e un titirez, soarta e greu de ghicit, reputaţia e indecisă; într-un cuvânt, tot ceea ce ţine de trup e curgere de apă, iar ceea ce ţine de suflet e vis şi fum, viaţa e luptă şi loc de popas al unui străin, iar reputaţia lăsată în urmă e uitare. Prin urmare, ce anume ne poate călăuzi «de a lungul vieţii»? Un singur şi unic lucru: filosofia”. Apoi, să menţionăm accesibilitatea specială a acestei cărţi – Sellars prezintă contextul istoric în care a domnit Marcus Aurelius (împărat roman în secolul al II-lea, conducând într-o perioadă dificilă, marcată de războaie şi crize) şi, de asemenea, circumstanţele speciale care au dus la faptul că, în ciuda puterii sale, marele împărat roman a fost preocupat de viaţa interioară. Nu în ultimul rând – şi, la fel, foarte accesibil – e profilul pe care J. Sellars îl face filosofiei de tip stoic, exemplificate şi chiar întruchipate de Marcus Aurelius: raţiune şi autocontrol; acceptarea destinului; plus: distincţia între ce depinde de noi şi ce nu. Bref: carte despre lucruri grave, decisive şi, mai ales, spuse/ scrise simplu; am spune, pe înţelesul tuturor.
III
Kairos. Manual de greacă veche (Editura Humanitas, 2025, traducere în limba română de Ştefan Colceriu)– cu Andreas Weileder şi Markus Heber în calitate de coordonatori ai acestui volum – include 50 de lecţii care dovedesc că limba greacă poate fi învăţată ca oricare altă limbă modernă. Lecţiile, menţionează editorii cărţii în versiunea de limbă română, se adresează unui public de vârste foarte variate, începând cu elevii de gimnaziu şi de liceu; sunt dozate egal de la început la sfârşit, respectând principiul celor trei pagini: una de text şi de exerciţii, două, aerisite, de vocabular şi gramatică; au o concepţie unitară: textele nu sunt trunchiate, ci prezintă integral câte un mit, o anecdotă, o idee filozofică, exemplifică noţiunile de gramatică noi, le recapitulează constant pe cele anterioare şi introduc cuvintele treptat după o savantă cunoaştere a frecvenţei celor mai relevante din literatura greacă; sunt grupate, de regulă câte patru sau câte opt, pe provinciile Greciei antice, prin care suntem invitaţi să călătorim. Este şi o călătorie în timp, şi o călătorie printre idei, începând cu Creta răpitei Europa şi sfârşind cu Atena lui Socrate. „E oare limba greacă «moartă», cum spun unii, doar pentru că nu se mai vorbeşte azi? Sau e, de fapt, cea mai vie, pentru că din ea au rodit limbile moderne ale Occidentului? Limba greacă este fundamentul pe care s-a ridicat civilizaţia mare a lumii. Ea este, până la urmă, limba noastră universală. Fără etimologiile eline, mintea noastră nu poate gândi până la capăt. Fără ea n-ar exista filozofia şi nici vocabularul ştiinţelor moderne”, notează, cu trimitere directă la acest volum, filozoful Gabriel Liiceanu. În scurt timp va fi tradus în limba română – tot de Ştefan Colceriu - şi al doilea volum al acestui manual special. În volumul cu numărul doi vor fi incluse alte 45 de lecţii de greacă veche.
IV
Nu e o observaţie făcută în premieră, ci o repetiţie: piaţa de carte de la noi pentru copii şi tineri cunoaşte o efervescenţă şi o creştere ieşite din comun în ultimii ani. Pe de o parte, există subdiviziuni ale unor edituri care sunt, parţial, susţinute de acest succes fantastic. Pe de altă parte, asemenea veşti pot induce tonus şi pot lăsa loc de speranţe într-un context cultural care, altfel, produce mai degrabă cearcăne, îngrijorări, nevroze, dileme şi aşa mai departe. Simon Sebag Montefiore e un răsfăţat al lumii editoriale de la noi. Polirom, dar mai ales Editura Trei & Pandora M au publicat aproape toate titlurile sale, unele dintre ele – nu puţine – chiar în mai multe tiraje şi ediţii. Una dintre cele mai puternice – mai de impact, cum am spune astăzi – cărţi ale sale e cea despre Ierusalim. În româneşte a fost, mai întâi, un masiv tom pentru adulţi. Despre care editorii săi de la noi notează: „Personalităţile care şi-au lăsat amprenta asupra oraşului sunt numeroase: de la Solomon, Saladin şi Suleiman Magnificul la Cleopatra, Caligula şi Churchill; de la Abraham la Iisus şi Mahomed; de la figurile lumii antice – regina Isabela, Nabucodonosor, Irod şi Nero la numele cu rezonanţă ale timpurilor moderne – Kaiser, Disraeli, Mark Twain, Rasputin şi Lawrence al Arabiei. Regi, împăraţi, profeţi, poeţi, sfinţi, cuceritori şi femei uşoare... Biografia Ierusalimului se scrie prin războaie, lupte sângeroase pentru putere, atrocităţi comise în numele credinţei sau idile fulgerătoare... Cercetând asiduu arhivele şi bazându-se pe descoperiri recente, pe documentele propriei familii şi pe munca sa de o viaţă, Montefiore revelează esenţa sacrului şi a misticismului, a identităţii şi a puterii într-o cronică unică a oraşului despre care mulţi cred că va fi locul unde va veni Apocalipsa. Aşa s-a născut singurul oraş care există de două ori – în cer şi pe pământ”. Recent, avem în limba română şi o ediţie pentru copii şi tineri – sau chiar pentru cei care, nefiind copii şi nici măcar tineri, citesc fie mai puţin, fie texte mai scurte. O ediţie fastuoasă, bogat ilustrată şi – cum altfel, de vreme ce e vorba despre acel oraş – seducătoare.