Sonetul 141
Nu ochii mei te îndrăgesc, e drept,
O mie de cusururi îţi găsesc.
Nu ei, ci numai inima din piept –
Negînd vederea – ’mi cere să iubesc.
Pentru urechi, nu-i glasul tău pe plac,
Nici să te pipăi nu mă bucur foarte,
Nici gustul şi mirosul nu mă fac
Să fiu atras de tine-n chip aparte.
Cinci daruri şi cinci simţuri omeneşti
Se-mpotrivesc ca inima să-mbie
Umbra - e om sau numai bănuieşti ? -
Inimii tale mîndre sclav să-i fie.
Atît folos: mă înfundă în păcate
Cine mă pedepseşte, dintre toate.
Traducere de Horia Gârbea