| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Debutde Daniela BorontişAnul Nou N-am scris niciodată poezie. Dar anul ăsta, ciorile nu au avut dreptate: a treia oară, s-a oprit timpul altfel. A treia oară, mi-am ţinut lacrimile ca un Sisif lucid Care făcuse pact cu un zeu în care nu crede. A treia oară, mi-am ţinut lacrimile ca o Griselda dintr-un Decameron pe care nu ştie că-l încheie. Iar piatra mea a ajuns în vârf Şi s-a oprit. A devenit marcaj, pentru turiştii care trec pe acolo. Ciorile au greşit într-un septembrie, când mai erau trei luni până la Noul An. Am ieşit din spital şi-am scris poezie. din Sud N-am ştiut că sunt din Sud până când cineva mi-a zis asta ca pe o insultă. Când eram mică, Vecinul a ieşit cu un cuţit afară, ameninţând că-şi omoară soţia. Resturile de mâncare le dădeam la porcul din curte. Băieţii de pe stradă ne corupeau inocenţa Vrei să ţi-l arăt pe Gogu? În fiecare iarnă, tresăream din cauza pocnitorilor şi bulgărilor primiţi de nicăieri. Vecina de peste gard ne certa când îi rupeam florile de piatră. Puneam bani cu fetele şi cumpăram o pungă de seminţe. Eram în Sud şi nu ştiam. Acum, însă, ştiu. Libertatea are un preţ pe care deseori îl plătesc alţii. Acum, mă prezint şi spun: Eu sunt din Sud. Jaluzelele de la primul etaj În sinea mea, Am ştiut dintotdeauna. Poate dintr-o intuiţie Hrănită de toate femeile care m-au creat. În noaptea aia, am folosit amândoi combinaţia negociată de tandreţe. Jaluzelele erau trase. Le văzusem din stradă mă uitam mereu la ele. Câteodată, speram să fii la geam, să-mi furi destinaţia. În noaptea aia, am mers împreună să căutăm două pahare cu apă. Toate vasele erau spălate în bucătărie. Pe chiuvetă nu era nicio urmă de calcar. Blatul era impecabil. Poate, dacă lucrurile nu erau atât de organizate, Nu aş fi observat elasticul acela de păr Care nu-mi aparţinea. Acasă, lângă apă În ziua în care te-am văzut ultima oară S-a strâns toată apa să te vadă. Mă împiedica să am ochii deschişi. Erai cu toţi ai tăi, acasă. Ei erau demni, tăcuţi, puternici. N-am vrut să mâncăm din pizza pe care ne-au oferit-o Şi nici să bem suc portocaliu E pentru Iulia Şi am mâncat. Aveai chitara lângă tine. Şi ţi se strânseseră toate găştile la un loc. Aveai numele scris din lumină. Mergeam pe drumul de nisip, în urma ta. Şi cădea apă de sus. Nu eram acolo, de fapt, nici eu. Dar a trecut maşina aia gri pe lângă mine şi se zguduia de lacrimi. Şi-atunci am fost acolo. Dar tu tot n-ai mai fost. 14 februarie Am învăţat târziu să am o părere. Fetele cuminţi ascultă, Nu vorbesc neîntrebate, Întorc şi celălalt obraz, Iartă, Uită, Repară relaţii, Repară oameni, Iubesc necondiţionat, Oferă, Sunt pudice, Primesc cu ruşine, Fetele cuminţi ascultă. Când am învăţat să vorbesc, Am luat luptele de la capăt. Am transformat Semnele de întrebare în punct. Palmele primite, în neclintire. Am reparat maşini, nu oameni. M-am iubit, în primul rând, pe mine. Dar Iubirea există numai în relaţie cu un altul: un partener un copil un părinte iubirea de sine E scrisă cu literă mică. Un păcat. Însă Iubirea de sine adevărată Nu are ochelari roz: Vede clar. Judecă în continuare Cere schimbare Nu-şi acordă timp Dar e blândă. Şlefuieşte colţurile Strânge mizeria Face ceai de muşeţel. Mitul Zburătorului Aş vrea să pot rescrie mituri, aşa cum unele substraturi se înţeleg mai târziu. Aş alege unul fundamental, Ca atunci când Zburătorul intră neinvitat în camera fetelor. El pleacă mai departe, Zboară. Ea rămâne cu ruşinea. Vrăjitoarele satului tratează o traumă: Ceaiul lor devine pastila anti-depresie Vorbele lor devin sprijin psihologic. Comunitatea devine Judecător. Iar Zburătorul el rămâne un simplu bărbat. Fără nume, e transformat în zmeu. Doar fata este identificată Condamnată, fiindcă n-ar fi trebuit să-şi poarte sânii ca pe nişte flori. Ar fi trebuit să ştie Mama ei i-a spus Că bărbaţii îi vor răul chiar dacă îi declară iubire. Ar fi trebuit să se lupte cu un Zburător mai mare decât ea Mai puternic, mai legendar. Vânătăile ei sunt dovada forţei de nestăvilit a Zburătorului. Nu a neputinţei ei. Încrederea ei în romantism îşi pierde două litere Se transformă în Credulă Se traduce prin Îşi merita soarta. Atunci când nu există dreptate, femeile creează un mit. îşi transpun durerea, trauma generaţională. Când este furată demnitatea, Mitul înapoiază câteva firimituri. Inventează o explicaţie Construieşte trepte spre iertare Creează un grup: Fetele care au întâlnit un Zburător. |