A plecat dintre noi　Daniel Vighi. Prozator, eseist, istoric, traducător, Daniel Vighi s-a născut la 9 octombrie 1956, la Lipova, judeţul Arad.

A absolvit Facultatea de Filologie, secţia română-franceză, Universitatea din Timişoara (1980) şi a obţinut o bursă internaţională de cercetare şi creaţie, Akademie Schloss Solitude　–Stuttgart, precum şi titlul de doctor în filologie (1997).

A fost profesor de limba şi literatura română la Şcoala Generală nr. 15 din Timişoara (1980–1989), redactor la revista Orizont (1990–1992), lector, apoi conferenţiar la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie a Universităţii de Vest din Timişoara, Catedra de Literatură Română şi Literatură Comparată. A fost membru în consiliile de redacţie ale revistelor: Orizont, Dilema, Provincia, Ariergarda, Studii de literatură română şi comparată – UVT. Preşedinte fondator al Asociaţiei CulturaleAriergarda. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. A colaborat la cele mai importante publicaţii culturale din România, precum: România literară, Vatra, Amfiteatru, Orizont, Familia, Steaua, Dilema, Cuvântul, TVR Timişoara etc. A publicat numeroase romane, volume de proză scurtă, eseuri şi studii academice, dar şi volume documentare, afirmându-se ca una dintre cele mai intense, oneste şi lucide voci ale oraşului Revoluţiei Române, al cărui Cetăţean de Onoare a devenit cu numai câteva zile în urmă.

Volume publicate:　Însemnare despre anii din urmă, 1989;　Rusalii　’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan, monografie de istorie contemporană, în colaborare cu Viorel Marineasa, 1994;Joseph de Maistre, Istorie şi masonerie, selecţie de texte, studiu introductiv şi notă biobliografică, 1995;　Valahia de mucava, 1996;　Deportarea în Bărăgan. Destine – documente – reportaje,　continuarea monografiei din 1994,　în colaborare cu Viorel Marineasa şi Valentin Sămânţă, 1996;　Studiul　Europa de nicăieriîn　Gabriel Andreescu　– Naţionalişti, antinaţionalişti... (O polemică în publicistica românească), 1996;　Studiul　Scriitorii în revoluţie – radiografia unei mentalităţi în volumul colectiv îngrijit de Romulus Rusan din colecţia Biblioteca Sighet, O enigmă care împlineşte şapte ani,　1997;　Zona: prozatori şi poeţi timişoreni din anii’80 şi ’90,　1997;　Decembrie, ora 10,　1997;　Între hanger şi sofa. Literatura în epoca veche românească (curs universitar), 1998; Studiul　Vezi ce e de văzut?în volumul　Carte cu Ion Dumitriu. O viaţă de pictor,　ediţie îngrijită de Adrian Guţă şi Ion Bogdan Lefter, 1999;Tentaţia Orientului, 1998;　Insula de vară, 1999;　Studiul　Fenomenul deportării – privire retrospectivă în volumul Anii 1949-1953. Mecanismele terorii, seria Analele, 1999;　Apocalipsa 9, 1999;　Literatura în epoca veche românească, 1999;　Sorin Titel – monografie critică, antologie comentată, receptare critică,　2000;　Prelegeri de literatură română (curs universitar),　2001;　Fals tratat de convieţuire,　2002;　Fahrplan für die sixties,　2003;　Lumea la 1848, 2003; Personajul istoric în literatura paşoptistă, 2003;　Misterele castelului Solitude, 2005;　Dagherotipuri, proza scurtă în Manualul de literatură română, clasa a X-a,　2005;　Cometa Hale-Bopp, 2007;　Onoarea şi onorariul　(studiu universitar), 2007;　Istoria din cutia de pantofi, 2013;　Corso, trilogie, 2015,　Mort în Patagonia, 2017 ş.a.

A fost prezent în numeroase antologii apărute în ţară şi în străinătate:Competiţia continuă. Generaţia’80 în texte teoretice, 1994;　Generaţia ’80 în proza scurtă, 1998;　Westwärts im Orientexpress – Rumäniens Literatur Unterwegs, Frankfurt, 1998;　Romanian writers of the ’80s and ’90s, 1999;　Romanian Fiction of the　’80s and ’90s, antologie 1999; Zwei Geschichten, „Lichtungen”, Zeitschrift fur Literatur, Kunst und Zeitkritik, 2000;　Az epitestol a leepitesig es vissza, Budapest, 2000;　Nyúlt a nyaka, mintha vakon keresne valamit, talán levegöt, Szeged, 2001;　Luftmusik – über die Äolsharfe, Edition Solitude – Edition totale eclipse, Stuttgart, 2003;　Passauer Pegassus, Zeitschrift fur Literatur, Passau.

Creaţia sa a fost distinsă cu importante premii: Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1985); Premiul Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (1994 şi 1997); Premiul ASPRO (1996); Premiul revistei Tomis şi al Asociaţiei Scriitorilor din Dobrogea (1996); Premiul ASPRO (1997); Premiul revistei Familia şi al revistei Euphorion (1999); Premiul pentru Literatură, Fundaţia Principesa Margareta (2005) etc.

Profesor exigent, dar şi empatic, aflat mereu cu zâmbetul pe buze, scriitor şi eseist de mare altitudine, aşezat – încă de la primele cărţi – în prima linie valorică a culturii contemporane, combatant neobosit pentru adevăr şi libertate, iniţiator de proiecte civice îndrăzneţe, visător fără limite şi prieten nepereche, iubit de toţi cei din jur, Daniel Vighi lasă în urmă, prin plecarea sa, o operă greu comparabilă în literatura română de azi, dar şi un gol dureros şi imens.