Pe 5 decembrie 2025, revista Ramuri a împlinit 120 de ani de viață literară (întreruperile, dictate de împrejurări nefaste, pot fi considerate accidente de parcurs, nesemnificative în durata lungă a istoriei). Născută din entuziasmul tinerilor Constantin Șaban Făgețel și Dumitru Tomescu, discipoli întru spirit ai lui Iorga, pe care îl vor coopta, după 10 ani, în funcția de director (prin fuziunea, în 1915, cu Drum drept și preluarea numelui de la publicația maestrului), seria „veche“ (1905-1947) s-a consacrat printr-o orientare tradiționalistă.

Ramuri se va reînființa în 1964, cu jurnalistul Ilie Purcaru redactor-șef (1964-1969). Seria nouă a revistei va suferi, inevitabil, constrângerile perioadei comuniste, însă personalitățile extraordinare care au păstorit-o au contribuit la îmbogățirea unui brand cultural. Profesorul Al. Piru (1969-1976) a apropiat mensualul craiovean de zona academic-universitară, iar Marin Sorescu (1978-1990) l-a deschis spre literatura universală.

Cu redacția actuală, Ramuri, editată de Uniunea Scriitorilor din România, va rămâne o tribună a moderației, într-o lume sufocată de excese, a echilibrului între local, național și universal, a calmului valorilor.

În paginile revistei Ramuri se pot citi comentarii critice și eseuri, cronici și recenzii la volume nu doar de literatură, română și străină, de critică și istorie literară, ci din toată sfera umanioarelor (istorie, istoria ideilor, istoria mentalităților, filosofie etc.); cronici de teatru, film, muzică, arte vizuale; interviuri și anchete.