acasă căută arhivă despre noi redacția contact

Poeme nouã

de Mihai ENE

matinală (pastel)

dimineața ca foșnetul unei rochii

franjuri oranj după urechea afonă

cochilia unei întâmplări vineri

când se sparg ceștile la toartă.

marea întâlnire epopeea chibriturilor

unde voi fi mâine sau poate azi

crusta zilei ce îmi apasă

cu degetul ei de catifea timpanul.

mai e puțin cornul se lasă

înghițit în noaptea cafelei

zorile cu cremă de șampanie

vor sosi precis mai târziu.

arheologie

miercuri paharul cu zimți albaștri

cobor din aproape în aproape

vinul ars de soare curând

va înnopta din obișnuință.

pe margine sunt doar și atât

rujul tău mi-e prieten numai mie

clarobscurul mi-a învelit

gândurile într-o batistă maro.

rendez-vous

pentru puțin și-atât

nu-i cu putință să alint

peste liniile de fier forjat

fete concrete mă presimt.

ecourile ce-au fost mai sunt

frânghiile cu rufe de buzunar

vor veni nopțile în cariocă

de care nici n-am habar.

stamba și tu o dată cu ea

după geamurile cu plasture

vor fi tăceri apoi cineva

va descheia un nasture.

schimbarea la haine

de-abia o dantelă cât o

boabă de strugure stoarsă

peste pielea rotundă,-n caro,

sub pielea tocmai întoarsă.

de-abia o eșarfă cum o

garoafă dosită-ntre sâni

pe gâtul ei șarpe maro

se-ofilește de săptămâni.

matinală

pe geamul de lapte un gând

la ore meschine în zori

evapor fumul unei nicicând

albe fumate țigări

întors într-o clipă un nerv

se zbate ca ochiul întors

peste pervazul de praf

un trup de suflet am tors.

nimic nu face nimic

pe rugul ferestrei în două

tăiat de un braț singuratic

mă las pentru o clipă vouă.

fugit…

de cretă pe creierul meu

insigne din lupta amară

să fug în căldura amiezii

sub băncile-așezate-ntr-o doară.

de plastic in folio rupt

– o apă se-neacă-n pavaj –

de umbra cu care m-asemăn

m-aștern pe deasupra drept gaj.

la paradă

sub noaptea oranj mă aplec

prin fumul țigării de foi

cu tălpile-o să vin, o să trec

prin urme mai vechi și mai noi.

să strâng fără voie colaje

pe linia pornită din palma

de umbre de abataje-

nsoțit în vârtejuri de-a valma.

aprins peste tot e un gând

ghicit nu destul o să cadă

cum va fi iarăși curând

vom vedea. La paradă.