Sfârşitul perfect
dincolo de iluziile
mărturisite fiecare om are timp să-şi formeze
propria-i imagine despre viaţă
fiecare om şi-a format
propria-i imagine despre moarte
dincolo de spaimele lui
în preajma mărturisirilor
cunoscute
gândurile acestea mă îndeamnă
să înaintez prin mine
să întâlnesc „Bula de timp a eternităţii”
ce mă cunoaşte atât de bine
şi mă-ndeamnă să vizitez
spaţiile mele intime
locuri pline de moviliţele
blajine ale liniştii
pe acolo pe unde începe
sfârşitul perfect
Să formulezi întrebările
este-n firea obişnuită a trecerii noastre
o stare ce nu ţine seama de restricţii
de ilustre distribuiri
a ceea ce nu înţelegem
şi nu ne mai aparţin
puncte cardinale
din insomnia ultimului vis
totul este să nu aştepţi
în acvariul timpului tău
şi să formulezi întrebările
cu durerile cuantice de neînţeles
ale sufletului
Gând
obsesia
este trecerea a ceea ce faci
cu felul tău de a fi în lume…
lumina şi timpul m-au înconjurat
după ce s-a deschis uşa copilăriei
împătimindu-se de mine
Spre vârful pasiunii
nu ştii ce să păstrezi
din lucrurile ce vin şi cele ce trec
sau ce i-ar trebui din toate astea sufletului
să se împace cu tine
au năvălit întâmplările
şi ai uitat cum te-a învelit începutul
cu iubirea ce te dorea
cât mai departe de mutilările viitoare
ale prezentului
tristeţea te-a scos dintre lucrurile
lipsite de imaginaţie
şi nu renunţi şi împreună cu Sisif
urci seva durerii
în fiecare clipă
spre vârful muntelui ce te-a chemat
dacă ştii cum să păstrezi lumina
şi cum să interpelezi
liniştea morţii
toate lucrurile pline de imaginaţie
se vor aduna cu sfială în tine
şi te vor însoţi spre vârful pasiunii
Surâsul
surâsul
este una dintre locuinţele umile ale fericirii
un anume fel de a fi al evanescenţei
premiul de excelenţă ce ne susţine blândeţea
şi toate cele ce ni se cuvin
spre a lămuri asistenţa cum sfârşitul
este ultimul chip
dintr-o imaginaţie îngăduită
crucificarea pe marginea drumului
este sfârşitul firesc al iubirii
din mijlocul entuziast al neghiobiei
surâsul
te salvează din teroarea trecerii
şi învaţă odată cu tine
cum să te însoţească
Ce rămâne aici
nu m-a învăţat nimeni ce să ajung
când voi fi mare
sau ce-nseamnă să consemnezi
toate sentimentele numai pentru tine
să aduni tot ce trece prin vama retinei
spre lumea mirifică a sufletului
să le adaugi apoi
nimicului spre pomenire
odată cu moartea
esenţele te-au trecut dincolo
acolo unde ţi se rezervă ceva
sau ce rămâne aici din tot ce-ai fost
când erai viu
întru susţinerea sistemului de umbre
Este felul meu
am plecat s-o caut pe euridice
călcând pe clipele întinse sub picioare
de tălpile iubitului său
de-atunci o permanentă îngrijorare
de a nu fi descoperit în această lume
că mă afund în clipa ce recunoaşte
c-o însoţesc pe euridice
este felul meu de a mă zdrobi de timpul ei
cum o gaură neagră
împătimindu-se de sine
Poziţia fetus
celălalt se transformă oricând în altceva
pentru că este prea asemănător cu tine
şi ştie oricum
să folosească organele primei iubiri
când trece dintr-un vis în altul
a te împlânta în organele somnului
să întrezăreşti visul
este dorinţa ce descoperă
poziţia fetus
într-o calmă aşteptare
Adevăratul nume intim
scrii
pentru că ai naivitatea să crezi
că aceasta este expresia supremă
de umplere a spaţiului intim
scrii pentru că ai aflat
ce lucru nemaipomenit este
să nu faci nimic
şi să asculţi liniştea
cum se naşte în tine
sau ce poţi să spui
despre rasa mândră şi păguboasă
fără credinţă
din ordinea falsă şi artificială
a neputinţei
viaţa nu ne aparţine
şi sperăm
să ajungem într-un alt univers
pe o altă cale
în care frisonul lăuntric să ne şoptească
adevăratul nostru nume intim
Prin ochii larg deschişi ai uimirii
timpul creşte după cum bănuiam
odată cu răbdarea noastră nemărginită
aşa cum iarba creşte febril în fiecare primăvară
să amintească de promisiunea frumuseţii
stările naive
ne-nvaţă discursuri
pe care le vom dărui celor ce nu ştiu
să le formuleze împreună cu noi
în singurătate ca de pe pragul morţii
ne strângem iubirile
cu ochii larg deschişi ai uimirii