în faţa viselor
Seara mă aşez în faţa viselor mele
Ca în faţa unui ecran.
Ştiu că ele abia aşteaptă să-adorm
Pentru a-şi începe emisiunea omagială
Că am mai împlinit o zi.
Programul este deschis de un cor de sirene
(Răguşite încă de pe când îi cântau lui Ulise),
Care încearcă să mă convingă
Să trec la mahomedanism.
Sau se arată câteva aspecte filmate
Din ce era să gândesc
Şi n-am mai apucat,
Din ce era să fac eu împreună cu soarele.
Urmează apoi
Cele mai mari fapte măreţe
Cele mai bune timbre,
Cei mai buni cai verzi pe pereţi,
Cele mai bune suflete –
Dar poţi să le ţii minte pe toate?
Am şi un taraf
Pe care-l pun să-mi cânte isprăvile
Din gură şi la instrumente:
Vioară, ţambal, clanţă la uşă,
solz de peşte, solz de şarpe,
Solz de crocodil.
Studiu
Se luminează de ziuă, desigur,
I-auzi cântă cocoşii-n bibliotecă,
Ograda mea verticală.
Ţăran care-n fiecare dimineaţă
Trebuie să-şi hrănească orătăniile,
Voi merge să arunc cărţilor mele
Grăunţe de cafea.
Mă uit atent la ele
Şi le număr de vreo câteva ori,
într-o noapte-am visat
Că-mi fugiseră toate,
Nu rămăseseră decât cotoarele
Aşezate la locul lor atât de exact
Că un an nici n-am băgat de seamă
Le mângâi uşor titluri
Potrivindu-mi, ciudat, sucurile gastrice,
Parcă-aş merge la un ospăţ.
Astăzi, de pildă,
Am chef de îndopatul Homer.
Citesc, citesc
Şi când mi-arunc ochii pe fereastră;
Observ cu uimire
Că şi găinile cele adevărate, lângă zidul casei,
Simt nevoia, din când în când,
Să mănânce coji de ouă.