Magnum 44
Toţi lupii ăştia tineri
şi morţi
trecuţi prin poezie
ca printr-un malaxor
ca printr-o garniţă cu untură.
“All of us have a place in history”
R.B. În faţa ferestrei care dădea spre ocean
sătul de poezie
ca de conservele cu ton pentru pisici
singur şi trist
într-un oraş din california
înainte
să-şi descarce un magnum 44 în cap.
Inexact
şi e plăcut
să stau aşa
capul uşor suspendat
între clanţă şi cheie
în modul ăsta inexact reproduc femeia reală
care sângerează dacă se taie
înjură printre dinţi
lovindu-se de colţul mesei
respiră acelaşi aer cu al meu
şi mă urăşte mai mult pe zi ce trece
O farfurie
Vezi tu
asta înseamnă de fapt nefutute
şi repeţi după ea
frumoase şi stresate
înseamnă de fapt nefutute
şi felul ei complicat în care spune
că până la urmă
o farfurie albă
e doar o farfurie albă
şi-o furculiţă la fel
şi aşa mai departe
Aproape
Am avut parte de o
mâncare aproape bună
de haine aproape ok
de un program aproape normal
câteva iubite geloase
vacanţe la mare
ceva înmormântări
la care am plâns
în rând cu ceilalţi
nicio pisică
niciun câine
am avut pe rând câte 10
14, 29 de ani
de fiecare dată
am fost
aproape mulţumit.
Pofte
Ne mulţumim
cu puţin
ca o slujbă primită
când înghiţim
pe nemâncate
pâine cu vin
nu te cred când îmi spui că
oamenii se schimbă uşor
tu încă îţi speli cămăşile de mână
eu am aceleaşi ticuri şi pofte pe care
nu le spun nimănui
Porumb
Rămâne aşa câteva secunde
paralizată de frică nu lasă pe nimeni
să o vadă – nici măcar verişoarele cu lighenele
lor ruginite pline cu apă caldă.
verişoarele tinere cu dinţii lipsă sângerează
o dată pe lună copiii ies din porumb
marele organ al singurătăţii stă întins pe pat
ca o sperietoare de ciori
Frankfurt
Noaptea
îmi luam pistolul cu apă
şi mă visam
pe străzile din Frankfurt
un cal tânăr
şi negru
nepotcovit
un cal tânăr şi negru
cu început de prostată.
Coşul cu rufe
Să stai un timp
cu ochii în tavan
aşa întins
să n-ai ce face
să cauţi în coşul cu rufe
să te îmbraci
în haine de femeie
să te iubeşti
şi să râzi.
Sub fustă
Le-am spus şi atunci şi acum ce era normal şi firesc să le spun
că nu vreau nimic altceva de la viaţă
era cald era vară
şi-un câine mic pechinez
te mirosea sub fustă.
Poeme cu ai mei
întrebare
O iubeşti pe mă-ta?
o iubesc.
da’ pe tac-tu?
îl iubesc şi pe el.
şi cu cine vrei să rămâi?
cu tata.
de ce?
aşa m-a învăţat să spun.
Prostia
Prostia se
plăteşte, băiete,
ca invitaţia la nuntă
ce cauţi să nu
gândeşti înainte
i-am spus:
nu ştiu, tată
pe dracu de ştiu.
Cravată
I-am mulţumit mamei
pentru mâncare
tatei pentru sfaturi
şoferului pentru drum
în lipsa lor mi-am făcut singur
nod la cravată.
Plină de icoane
Pe unde ne ducea dacia noastră galbenă. Pe unde nu ne ducea. Păi ne ducea peste tot. La herculane la bai, la felix unde tata a furat un aparat foto rusesc, la felix unde făceam împachetări cu parafină, unde maică-mea a ţipat odată că ea se omoară, apoi s-a liniştit.
dacia noastră
pe care tata o conducea
întotdeauna cu mâinile la 9 şi 15 corect
cu bile de masaj pe scaune
cu cauciuc peste volan
plină de icoane
de preşuri
dacia în care mama şi-a prins odată un deget
şi a strigat
eu mă omor
2 lire
în bazar se vând rodii şi ceai
la 2 lire cinzeci
mi-e somn şi pot să jur
că acasă
tata doarme cu televizorul aprins.