scoica
bărbatul pe care-l iubesc e frumos
are mâini frumoase şi pasul de cerb
bărbaţii care mă doresc pe el îl doresc
grozav de frumoşi se doresc pe ei în el
cu mâini frumoase şi pasul de cerb
bărbaţii care îmi zic cuvinte alese
lui i le zic ei suflă în mine ca într-o moluscă
ca să audă el îmi ating cochilia albă şi calcaroasă
şi îl ating pe el eu scoică marină cochilie sunt
carapace colilie şi animal un refugiu...
ursul
tata a intrat în pădure
eu fetiţa de patru ani
am fugit după el
ursul brun şi mare
a ieşit şi l-a mâncat
enciclopedia mă anunţă:
ursul brun poate trăi până
la treizeci de ani în natură
şi până la cincizeci în captivitate
acum după trei decenii
mă întreb uneori
ce face acel urs?
m-ar cunoaşte?
l-aş cunoaşte?
nucul
fratele meu a scrijelit la doisprezece ani
pe un ram al nucului din faţa casei că
o iubeşte pe nataşa cu un cuţit a tăiat în coaja vie
am citit inscripţia era deja veche era o cicatrice
şi am plâns fraţii vor iubi alte fete eu voi iubi
alţi băieţi fraţii nu se iubesc căci nu te poţi iubi
pe tine niciodată până la capăt dar nu mi-a plăcut
niciodată această nataşa colega lui rusoaica
cea frumoasă cred că el o caută şi acum dar
am iertat-o căci ea l-a răpit pe fratele meu
şi eu am răpit pe alţii un rapt continuu
nucul s-a uscat şi a fost tăiat
lapis
poetul premiat mi-a zis mai ieri:
eşti frumoasă! Să ştii eşti frumoasă!
era calm era sincer era cald era poet
marea este frumoasă e nesfârşită
florile sunt frumoase se sfârşesc ca fumul
atingerile sunt frumoase ele nici nu încep
adevăratele atingeri sunt cele ale respiraţiei
(nimic mai plăcut ca suflul tremurând al amorului)
gândurile sunt arătoase ele trec prin pereţi
mama mea este o femeie frumoasă
este cea mai frumoasă femeie din lume
de fiecare dată când un bărbat mă place
pe ea o place pe ea o doreşte
eu stau stană de piatră eu stau icoană
totul este pentru mama eu doar privesc
eu doar ascult şi uit mama e frumoasă