Dar de ce? Pentru ce?
Sfânt trup şi hrană sieşi.
Ion Barbu
Ar exista şi o situaţie aproape de neimaginat
numai că
odată ce ţi-o imaginezi – chiar acum
chiar aici
chiar astfel –
ai zice:
Dumnezeu ar putea să se aducă pe Sine jertfă Sieşi.
Dar de ce?
Pentru ce?
Cu gândul şi auzul la Lucian Blaga
Mărturisesc că am constatat şi eu adevărul cu razele de lună
ce se auzeau izbindu-se de geamuri
însă în acea noapte liniştea era şi mai mare decât în poem
încât
de sus
se mai auzeau cum trosnesc încheieturile bătrânilor îngeri…
Ultimul gest
Unul se învredniceşte de mască mortuară
altul – de mulajul (mortuar) al mâinii
cu care a creat
a modelat
sau poate a dirijat – de cum stau trei degete împreunate
s-ar putea crede că dintre ele
în faţa unei orchestre celebre
îi căzuse bagheta
sau – cine ştie – poate că
undeva într-o curte de ţară
gospodăreşte
dintre degete i-a căzut
un simplu cleşte de rufe…
Amplificare
Lucrurile se leagă între ele
sunt intercomunicante
ca într-o pură telepatie a materiei
şi spiritului
îmi zic
aplecat peste un text atât de bătrân
încât
când întorc filele
literele gotice trosnesc din încheieturile de tuş uscat
fărâmiţat-pojghiţe
ceea ce mă face să mă gândesc că
probabil
îngerii din cereştile ocini eparhiotice
mânuiesc
potrivesc măiestrit pâlnii mari
pentru amplificarea şoaptelor
din filele gotice.
înălţimea strategică
…tu luptai pentru cucerirea înălţimii strategice X
în fine
ai înfipt steagul în vârful înălţimii cucerite
băţul
apoi pânza stindardului victoriei tale au fost împânzite
de furnici
asta e
dacă înfigi steagul într-un muşuroi…
acum aştepţi marele vânt
vreo furtună care
să spulbere furnicile de pe steag…
Aruncaţi mărgăritarele porcilor
Dacă intenţionaţi să treceţi ilegal mărgăritarele prin lume
daţi-le de mâncare porcilor
porcii pot fi trecuţi fără suspiciune prin vămi.
Alfa şi cu omega
Aşa e cu omul devenit vechi din nou:
ajunge la vârsta când nu mai vrea să fie erou.
E timp târziu
când mai în fiece vers
bucuria trece din viaţă în moarte
alteori – invers,
pentru a-ncerca să-nfrunte căderea în splin
a mitologiei propriului destin.
Altfel spus
dar în acelaşi mod înţeles
această luptă a contrariilor
e filosofia cimitirelor
cu alfa şi cu omega
în zădărnicia de a afirma
aşijderea de-a nega.
O, da!
Da, o!
Da!
Ursuleţii Fram
Pe gheţarii polului nord
ca pe pustnice fabuloase palme
în noaptea polară viforul violează ursoaicele albe
iar în cealaltă jumătate de an
cea a zilei polare
uimitor de clare
se nasc ursuleţii dalbi
sugând din roze mamele
ursuleţii care pe cât sunt
din carne
din sânge
din blană
pe atât
sunt fiinţe din vânt
fiinţe din vânt...
Inversare de poli
Capturaţi prin gheţuri polare
aduşi la menajerii
tropicale
sau meridionale
urşii albi – vai! –
prind guturai
mor
şi
de albi
de puri ce sunt
fireşte că nimeresc în rai
unde sfântul Petru al urşilor polari
dă din cap a necaz
telegrafiindu-i direct Celui de Sus:
„Măgarii ăia nu au presupus
ce se poate întâmpla în cazul în care
sângelui sfânt i se inversează polii
minus
cu plus….”
Sufletul
Probabil sufletul e ca un suflu
ce ar face să vibreze o harpă eoliană
însă uneori suflul sufletului te poate trage precum curentul
(de asemenea prin ferestruica deschisă
de asemenea la vreun colţ de stradă
unde rafalele vântului parcă s-ar opri şi
brusc
şi-ar privi peste umăr).
Sufletul are multe în comun cu circulaţia aerului în univers
cu fluxul şi refluxul acestuia
tocmai din acest motiv uneori putând să te tragă precum curentul
încât şi din cauza sufletului ai putea umbla obrintit
aiurit
poate chiar de nelecuit
ca şi tras de o gaură neagră…