cu venele Deschise
am lăsat venele Deschise
ca robineţii de La baie
din sângele meu Au apărut
mai multe Universuri
nu ştiu dacă nu Ai apărut
şi tu
ca afrodita din Spuma mării
era târziu în Cămaşa de noapte
a lui Dumnezeu Apăruseră stelele
şi regretele
luna plutea Imperial
ca într-o Fotografie
de vacanţă
mai sus de Genunchiul lunii
sau de pomii Fructiferi
munţii îmi Spuneau poveşti
crezând că încă Mai sunt copil
şi nu pot avea Regrete
mi-am lăsat Venele deschise
ca robineţii de La baie şi toate
lacrimle ascunse În mine
(în cuferele Piraţilor) au inundat
oamenii ce de Atunci
au învăţat
să plângă
dincolo de Fereastră cineva
(în fiecare Dimineaţă) desenează
strada pe care Locuiesc
dar uită să te Deseneze
şi pe tine
chiar dacă toţi ştim
că tu locuieşti În sud
ne desparte Cortina de fier
şi de sentimente
trăieşti acolo Undeva la ţară
sau în oraşul Alternativ (de dincolo
de lumina lunii) Acolo unde eşti tu
nici îngerii şi Nici vulturii
nu se avântă
însă eu tot te Caut
în fiecare Poezie
strada Pierzaniei
oare stau pe Strada tineretului
ori pe strada Pierzaniei unde
oamenii-cactus Locuiesc alături
de Oamenii-ţânţari
sub asfalt Furnicile construiesc
o bombă atomică Vor
să ne ucidă pe Toţi
mai jos (dincolo De bulevardul
titulescu) este Golful de catran
acolo acostează Corăbii de pe
pământ şi nave Extraterestre
cu toatea astea Oricât de îndepărtată
de mine ai fi tu Rămâi la fel de frumoasă
la sensul Giratoriu sunt doi biciclişti
de iarbă noaptea Umblă prin cartier
până când se vor Întâlni
cu măcinătorii Oameni-amfibie
ce folosesc vrăj Puternice
şi au dinţi Precum cuţitele
strada şi Asfaltul (spre şcoala 32)
urcă uşor spre Cer şi dacă nu eşti
atent (când Treci pe acolo) te poţi
întâlni cu Îngerii sau diavolii
ori cu Extratereştrii ce vizitează
grădina Zoologică numită
pământ
spre centru (la Restaurantul segarcea)
yodainoii stau În butoaie de bere
şi conversează Cu sursurătorii
(cei ce vorbesc Având gura aproape închisă)
şi eu trăiesc Aici
iar tu rămâi
la fel de Frumoasă oricât
de îndepărtată De mine
ai fi
precum goya
precum goya Surzesc şi eu
şi mie Realitatea îmi devine
tot mai Întunecată
de parcă un stol De păsări
îmi întunecă Pozele
de la mizul Nopţii
precum goya Surzesc şi eu
în fiecare zi în Care
nu-ţi văd ochii
şi uriaşii (nepăsarea şi tristeţea)
îmi fărâmă Porţile cetăţii
mâine vor ajunge La turn
şi îmi vor lua Coroana
de spini şi Lacrimi
voi fi atunci Doar o statuie
a uitării
un vis al unei Lumi
ce ar fi putut
să fie
visez cu ochii Deschişi
visez şi eu cu Ochii deschişi
cum ne visează şi Dumnezeu
pe noi
visez că ne-am Mai întâlnit
cândva
ori ne vom mai Întâlni
şi în lumile
ce vor veni
visez şi eu cu Ochii deschişi
aşa cum visează
toţi oamenii
visez o lume mai Bună
(aşa cum o Visează şi Dumnezeu)
o lume în care Să fim împreună
restul nici că Ar conta
că munţii ar fi De cretă
ori că plantele Ar avea frunze
roşii ori violet
sau că am Respira azot
în loc de oxigen
ce ar conta Amănuntele acestea
în lumea în care Am fi împreună
şi toţi cei Dragi ne-ar fi aproape
o lume în care Până şi animalele
s-ar iubi şi Dumnezeu ar fi
bătrânul care ne Dă sfaturi
şi ne ajută la Nevoie
visez şi eu cu Ochii deschişi
cum visează toţi Oamenii
şi Dumnezeu
în zilele acelea
în zilele acelea Eram neştiutori
precum Bisericile gotice
fântânile Argheziene nici nu
ne interesau
desenam noaptea Cerul înstelat
eram copii ne Credeam
zei
şi au venit apoi Furtunile
de zăpadă
ne-au prins Dezgoliţi
fără cuvintele Acoperitoare
nici nu ştiam că Vom deveni
fresce în Templele egiptene
ori mayaşe
lăudam Stabilitatea pietrei
din monumentele Vechi
străbunii nici Nu ştiau
de noi cum nici Noi
nu ştiam
de ei
în zilele acelea (de sfârşit sau
de început al Lumii?) eram neştiutori
precum palatele De gheaţă
de la polul nord
în zilele acelea Nu ne interesa
decât să fim Oameni
ne ridicam pe Brânci
către lumină
şi până la urmă Ajungeam
în lumea de Dincolo
în lumea paginii Albe
de hârtie
dripping
Dumnezeu ştie Perfect arta
dialecticii
se îndoieşte de Toate
şi îşi pune Întrebări
atât de grele Încât
nici El nu le Găseşte
răspuns