Stârvul
în Urechea mea dreaptă
creşte Un stârv.
Medicul Zice că este otită,
însă eu Îl aud cum se umflă
ca Mugurii, primăvara,
sau ca O ciupercă rotofeie
pe o Grămadă de bălegar
vechi şi plouat.
Creşte. Poate va pocni,
e prea Multă căldură
în Trupul meu tânăr
care Poartă în el
toate Rugurile Inchiziţiei.
Creşte. Şi focul, şi stârvul.
Medicul Mă aspiră
în Fiecare zi. E greu,
e Dureros,
te-ai Legat cu funii
de Trompa lui Eustachio,
ca Mortul de văduva
luată De vie în groapă.
Dar Parcă încep să mă subţiez,
parcă Sunt tot mai uşoară,
medicul Mă încurajează,
e doar O ciupercă pe timpan.
Continuăm Tratamentul:
aspirare, Curăţare,
aspirare, Curăţare.
Ca toţi Morţii cu mădularul
învârtoşat,
tu Te-ai legat de pământ.
în Curând, în curând,
eu voi Merge pe ape.