pelerini
în deşert Vorbele ţi le-am adăpat
şi toate cămilele Au plecat mulţumite
kamikaze îmi Flutură părul
peste umăr
bezele pasul tău Nisipiu îmi aruncă
vino şi vezi Fierea
scursă prin Putina cerului –
floarea de Cactus se întoarce
şi pune un cep
încotro vezi cu Ochii
îmbrăcate în Saci
zilele merg în Genunchi
spre apus
respiră cu mine
la gâtul Mielului cuţitul cântă strident
ca un fierăstrău În călduri
ob-la-di, Ob-la-da life goes on, bra
mă spăl pe Mâini, mă spăl pe mâini,
m-ai auzit?
tunde iarba
şi dă-o
rumegătoarei de Flori sângerii
la un capăt de Linie
unde nimeni nu Coboară
vindecarea are Gust de cristelniţă
rămâi îţi spun
ia-ţi lumea ta
şi umblă
şi spală-i Picioarele, spală-i picioarele
acum
cu umbra trasă Până peste urechi
la adăpostul ei
dincolo de varga Fricii
niciodată nu M-am văzut
mergând cu ochii Închişi pe străzile ţuguiate
nici pe voi nu V-am văzut
doar gura Cerului căscată deasupra mea
saliva şi mă Priveghea
pe mine, mortul În straie de lume,
pe mine, mortul Dezbrăcat
şi scăldat în Albia păcatului
unde o maică ţine un giulgiu la piept
doar rugăciunea Ei se aude
dincolo de Mormânt
lângă Cel Răstignit
lângă sufletul Meu altoit
scârţ, se-aude o Uşă,
sticleşte o Coasă în iarba grasă
ia ciocanul şi Bate în cui
ziua de apoi
bărăgan
întotdeauna Mi-au plăcut lucrurile limpezi
care ştrengăreşte te prind de mână
la colţul Străzii şi-ţi spun:
te poţi vedea în Mine şi eu în tine
să ne facem Inimile prag bun de şters picioarele plopilor
şi-apoi să Muşcăm pe rând dintr-o zi zemoasă
ce ni se Prelinge pe bărbie şi piept
ce sete, ce sete
în acel crac
ce lovea noaptea În burtă
de n-a mai putut Să nască
ochiul cel de Lângă grindă
lângă pasărea Din tindă
lângă sâmburii Din zi
ce-i scuipăm Lângă pustii
la răscruce în Câmpii
sub buricul Cânepii
în delirul Dunării
opreşte-te aici
am trecut pe Lângă mine şi nu mi-am dat seama
era bâlci Duminica Tomii când mă îndoiam
şi mă urcasem în Cârca timpului
să-mi pun Degetul pe rana Cerului
în sângele lui M-am privit ca într-o oglindă
am recunoscut şi M-am trezit
cum mă dădeam Într-o comedie mare cât Viaţa
în dreapta Arginţii zornăiau
în stânga Cocoşul răguşea în multiplu de trei
am trecut pe Lângă mine şi nici că mi-am dat seama
mă colindă caii
geană pe geană
încă o clipă în Galopul cailor
abandonându-şi Călăreţii
la vremea Amurgului
pulsul meu târându-se În ţărână
adulmecă timpul
se apropie
dar încă nu-i Simt copita în venă
sângele încă-mi Stropeşte înaltul
iar lacrima mai Udă pământul
trecerii mele
într-o colindă a Cailor grăbiţi
la început ca un Cântec de leagăn
o fornăială în Pântecul mamei
la sfârşit ca un Bocet
un nechezat Sfâşietor
în colacul Aburind al timpului
din care fiecare
îşi scoate Răvaşul surpriză
să nu ne Întoarcem
când ziua face Cumpănă în poarta nopţii
şi luna se Dezbracă în picioare
să nu ne Dezlipim retina
sărutul se întoarce Mut
c-un suflu nou La colţ de buză
acolo a venit şi Muza
clătindu-şi Ochii în albia în care
o pană de artist Face o plută
e ca atunci...
ţii minte?!
acel canoe în Lacrima sărată a meduzei
când liniştea Stătea în cot şi ne privea
cum dăm la ramă