MĂRUL OPRIT
în camera plină Cu cărţi
îmi amintesc Versurile lui Borges:
„Eu îmi Închipuisem paradisul
în chipul unei Biblioteci enorme” –
nimic nu se Mişcă în jur
doar mîna mea Luînd
cîte o carte din Raft
ca şi cum aş Culege un măr –
într-un colţ al Tavanului
tainic îşi Întinde pînza
un negru Păianjen
– nu sînt singur Aici –
păianjenul îmi Împînzeşte privirea
(voi orbi ca Borges!)
sau poate eu Sînt păianjenul
care-şi ţese Lumea din litere?
un Robinson Naufragiat
pe o insulă de Hîrtie pe care
totul s-a scris –
mîna mi se Retrage speriată
de veşnicia Cărţilor necitite
ca un blestem al Mărului oprit
în gîtul lui Adam.
UN ALBUM DE ANATOMIE
Un album de Anatomie
a corpului uman
stă deschis pe Măsuţă alături
de o vază cu Flori imortele
şi cana de Cafea acoperită
c-un şervet alb De pînză
– picătură de Dezgust faţă de lumea
ca parodie a Artei! –
peste imaginile Organelor de carne
s-a aşternut praful
(sau cenuşă?)
îl şterg uşor cu şervetul
ca şi cum eu Însumi aş face
o baie rituală Rememorîndu-mi
fiecare celulă Înmuiată în sînge
pînă noaptea Trupului îmi pare
cerul înstelat –
scutur şervetul De praf tresărind
în faţa Scheletului întipărit
adînc în pînza Lui.
PARIS DE SEARĂ
Pe cheiul Senei Privind în valuri
mă regăsesc Cărunt şi-ncercănat
– arunc o piatră Să-mi dizolv prezenţa –
turist prin Visul meu de-o viaţă
am bătut la pas Grădini şi bulevarde
vrăjit de Catedrale şi muzee
şi recules la cafea pe-o terasă –
parcă aş trăi Altă viaţă
printre poeţi şi Pictori blestemaţi
să guste Nemurirea-n cafenele
şi să-şi Sfîrşească zilele în Sena –
dar un refuz îmi Dă tîrcoale:
nu voi muri-n Paris pe-o zi cu ploaie
răstălmăcesc un Vers mai trist ca niciodată
în poemul meu Atît de zadarnic
– am pierdut şi Vecernia de la Notre Dame –
buchiniştii Încuie cărţi vechi în lăzi de tablă
pe Sena se Luminează vapoare
cu pasageri Gălăgioşi – poeţii
dorm duşi în Montparnasse şi în Montmartre
mă uit în palma Mea de om din Est:
picuri de ploaie Strălucesc pe liniile ei subţiri
se şterg ca nişte graniţe din minte –
e prea tîrziu, Paris,
pentr-un absent Al vieţii?