Nu sânge, ci Vedere şi cuvinte
Pentru mine Lumea
nu mai e de Trăit, e doar
de povestit.
M-am împrăştiat Pe te miri unde
şi acum încerc Să mă adun la loc.
în valiza mea Ieftină
strâng puţinul Pe care
îl mai am
şi pornesc înapoi,
spre mine Însumi.
Să mă retrag de Peste tot,
în cămăruţa Interioară.
Voi aprinde Acolo opaiţul,
am să pun Zăvoarele,
voi închide Lacătul, iar cheia
o voi arunca
şi am să privesc Atent, într-un punct fix,
căutând Să-nţeleg.
Pentru mine,
lumea a rămas Doar de povestit,
nu de trăit. Cuvinte,
nu sânge. Vedere Limpede,
chiar pe Întuneric şi, apoi,
propoziţii Însufleţite. În loc de viaţă a cărnii,
verbul viu. Propoziţii atotcuprinzătoare,
în care să Încapă şi cel nesfârşit, de sus.