Marți a doua zi după
rapoartele luminii i-au găsit vinovați pe orbi
nimeni nu mai respectă aritmetica morții
și doar era atât de simplu
dinspre geometrie bate într-o adiere vântul
în seara pergamentelor așteptându-ne ființa aproapelui
recitim tablele
stau neputincios în ograda veacurilor
și v ă d
și a u d prin perete
la sfârșit de săptămână ca la sfârșit de mileniu
preotul își caută nedumerit ochelarii printre mucuri de lumânări
miros de tămâie și ceasloave fălcoase
pentru slujba de d u m i n i c ă TREC
cohorte nesfârșite de poheți și pohetese către academia
regală pe generații pe clanuri pe găști haite și cincinale
cu biciclete cu trotinete cu aeroplane pe jos și pe sus
pe deasupra și pe dedesubt pe unde s-a puTUT și nu s-a PUtut
hăi hăi hă lă șa
AUD
ecouri dadaiste interferențe futuriste repere programatice
sutiene ace brice și alte desuuri Pohezia contra
Poheziei integralism și suprarealism în vecinătatea avangardei
literatura manifestelor iar în loc de concluzii
grăitori neaoși de limbă modernă
postmoderniști textualiști autiști
cu trompetiste alese pe sprânceană guriste și toboșari de gală
cu steaguri chiar cu lozinci mititele scrise direct acolo pe
piele la intrare să se v a d ă („…CîND VOM IZBI CU BARDA A DOUA OARÃ…!”)
VÃD
chelii savante bărbi matusalemice mustăți cravate noduri mirosuri fine
aduse direct de la paris și alte capitale guralive provinciale
țîță de mîță și țîță de silicon în fustițe și huse latifundiare
doamne domnițe domnișoare domnișori și chir domniTORI din generație în
generație din tată în mamă fiu și surioară măi dragă neicușorule
Talent ales și Glorie măreață producători de sens pe
fiecare cartier uliță stradă
doar porumbul rămâne în fiecare toamnă necules
înspre păduri ființa noastră plăpândă fuge adeseori inima
noastră toată în sărbătoare dinspre păduri bate sufletul
acesta nemărginit sub înaltele ceruri
o mână de humă cu ochi și gură
crește pe umbră adumbrind acest țărm călător
val peste val corabie firavă fără pânze
care la rându-i adumbrește alt trup mult mai fără
de ramuri mult mai fără de frunze mult mai fără de păsări
dinspre păduri ființa noastră plăpândă fuge adeseori
în bătaia celor trei vânturi celor trei timpuri aproximative
unul
în răsărit mult prea trist
mult prea aproape
unul
în amiază șovăitor mult prea departe
unul
în amurg mult prea frumos mult
prea prelung mult prea fără de moarte !..