acasă căută arhivă despre noi redacția contact

Poezii

de De Amalia Elena Constantinescu

E CA ŞI CND

Ca şi când nu m-ai putea iubi

în veci n-ar înceta să cadă ploi

Ca şi cum pământul s-ar răci,

aur şi noroi.

Ca şi când lumea nu ar mai exista

Tremurător pământul în gol s-ar prăbuşi

Şi veşnicie-n veşnicie n-ar mai sta

Ceasornicul iubirii s-ar opri.

Ca şi când aş îngheţa sub cer

Nimic nemaiavând să cer

STRIGĂT


Tu eşti în sângele meu depărtarea

Te trăiesc, te respir, te simt…

Ca un clocot de cascadă; ca un zid,

Ca o rană, ce nu pot să o închid

AUR RITUAL

Cuib de albine albe

în scorbura copacului

care sprijină infinitul

clipelor noastre de iubire.

Mâini încremenite

în atingerea rituală

a sărbătorii de nuntă.

Zgomot de verighete –

aur căzut

în inima ce cântă

a întreg

Şi noi.

Doi ulmi singuratici

veghindu-şi

unul celuilalt

căderea frunzelor.

Ritualul primei nopţi de dragoste –

ritual misterios

al aceleiaşi nunţi cu zgomot

de aur căzut

din muzica verighetelor.

îNCREDERE

Noi doi ne putem păstra sufletul

într-un labirint al tăcerii,

neatins de boala timpului.

Ochii noştri sunt pietre preţioase,

mâinile noastre – culori.

Parfumul mâinilor noastre

miroase straniu şi trist şi simplu.

Parfumul mâinilor noastre

miroase a căutare

Noi doi nu vom putea muri

de boala timpului

pentru că mai presus de ea

ne păstrăm unul altuia fiinţa.

AURUL PĂSĂRILOR

Vieţile noastre pierdute-ntr-o noapte

la un joc de ruletă rusească

Drum risipit între pietre şi apă

în aurul păsărilor păcatele ard

mirosind a tămâie şi smoală.

Destin iluzoriu – cazinoul ispitei

clepsidra încremenită peste sărutul nostru –

sacru ca lacrima unui sfânt!