acasă căută arhivă despre noi redacția contact

Poezie

de De Simona Dumitrache

***

încerc să-mi storc pielea de cuvinte

singurătate stranie inutilă

ce incomodează

mintea înăbuşită de gânduri

mă cheamă dorinţa unei lumi consumate

pe trotuarul călcat de nelinişti

auzite din capătul gării

zvârcolind puritatea în sine

libertate nedreaptă ce coboară

în pantofi pe o scară

de la A la Z

***

fluidă privire

desprinsă dintr-o carte

pe un perete umed

te mişti cu voluptate

spirit zbori lent

într-un singur mod de a exista

noaptea

când amintirile se deschid

în propriul chip

apare o fiinţă

ce strigă halucinantă

timpurile-ţi şterse

de pe obraz

***

se adăpostesc sensuri

pe genele devorate

un nesfârşit limbaj singuratic

văl subţire de aţă

peste un cuvânt cromatic

***

văd apropierea ta neîmplinită

cum rătăceşte

dincolo pe celălalt ţărm al raţiunii

o energie săvârşită

ce zboară târând obsesii

abia mă mângâie cu o umbră

pierdută între două orgasme

***

între poeme

atârnă gura

unui început de viaţă alcoolic

o existenţă înfometată

pe o ultimă iubire

scoasă la licitaţie

pe un gard

melancolică

sare dintr-un picior pe altul

***

zi de zi

cuvântul se aruncă

într-o mlaştină

pleacă la plimbare

curăţat de griji

în somn

întâmpină greutăţi

călător fuge dement

prin creierul naşterii

într-un ochi spiritual

***

o lovitură coerentă

răsare din văzul lumii

dintr-o mască

din afara cărnii

adâncită într-o nebunie fizică

***

aluneci chip

senzual alergi libertate ironică

înveţi pudic să lupţi cu viaţa

când te inventezi

în instincte

ce sensibilizează

chiar o clipă de plăcere

pe măsură ce răstorni timpul

într-o celulă

***

mă opreşte

să intru nevăzută

în cărnuri

sfâşiate în aerul rece

fără neputinţa ciudată

din fiecare venă a fiinţei

răsucit mă iartă

să-i spun noapte bună

***

ucid echilibrul

ce ignoră necunoscutul

în locuri neatinse de viaţă

trei zile mă hrăneşte

cu vibraţii

închis

în mine doarme râzând