Ipostaze tridimensionale
ipostazele tridimensionale sînt lucrate de mînă
precum mirosul de măr copt un deal arzînd de sîngele meu
foamea trage pămîntul ca pe o curată tortură din gamela soldatului
în forma unei flăcări mîna ei arde fără scăpare zborul îmbobocit
pe marginea tranşeului. Pîinea în cuptorul de companie
înăuntrul foamei un anonim se şterge la ochi cu mirosul pîinii.
zborul fluturilor e devorat de lentila microscopului
lumina unei lanterne incendiază tălpile lacrimilor.
am şters dangătul clopotului de ceaţa ce-i rugineşte cîntecul
lumina prinde frunze şi rădăcini şi mişună prin tranşee
ceasornicul de pe mîna soldatului prin timp şi el
orgoliul trage pe nas praful de puşcă în acest război al răbdării
cu toate femeile smintite ale tranşeelor.
se retrage respiraţia întretăiată a lunii în creştetul pictorilor
anonimi. Culorile curcubeelor adăpostesc tranşeele la sînii femeilor
războiului.
îndărătul oglinzii clipa îşi bălăceşte geniul în lighean
copilăria mi se face imponderabilă.
ascult rezonanţa cuvintelor sîngele se încredinţează fluturilor
din lanul cu maci. Bocancii de noroi ai femeii din cimitir dau buzna
în sîmburii poemului.
copia fidelă a oglinzii iscă un zbor de foc
cu un sîsîit fluturii ferestrei se topesc în eter.
nu avem ochi pentru elicopterele ce mută gîndul în coleoptere vii
avem ochi pentru lătratul cîinilor în genunchii girafei
pasul întors se smulge ca o toamnă pripită
fluturii din tranşee inventează apoi colţul străzii.
nu am să uit niciodată înflorirea evului mediu privită într-o lamă de spadă
Damocles, pornirea în atac a soldaţilor, roiul de fluturi pe post de cenzură
pîinea lor amară.
mă refugiez în micile tunete ale morţii
apoi numai mîngîierile mamei
îmi înfăşoară scîrţîitul ferestrei din pridvor foşnetul fructelor
patimi răstignite în zboruri de fluturi. ţeava de puşcă în frigul
ce se înalţă din tranşee
în bernă.
în tranşee merele ionatane putrezesc în praful de puşcă
soldatul poartă mîndru incendiul din sîngele iubitei el singurul
pompier. Sudoarea se rostogoleşte pe mersul melcului pe la geamuri
cocoşii ard dimineaţa în trîmbiţe pe funcţie de înger.
după tăierea frînghiei am descoperit
cît de desculţ e sărutul
diamantele doamnei general sînt meteoriţi
puşi să cineze cu morţii-n tranşee pline de ochi şi
pline de guri pline la rasul pămîntului. Adolescenţi cu
mîini fosforescente. Tăieturile de pe aripile fluturilor
credinţa soldaţilor arsă, un rug.
tranşeele s-au hotărît să devină cer, fluturii răstălmăcesc
dorul morţii se ridică în capul oaselor. Copilăria invadează nunţi
cu văpăi de maci. Praful de puşcă are riduri în lumină
viaţa şi moartea, un armăsar alb, rod întunericul.