Jaju
Făcea legea. Sta pe un scaun la poartă.
Bă al lui Păsărel zicea Jaju ia şi tu
o găleată cu apă să udăm florile
ia şi tu o săpiţă
să smulgem iarba ce dracu faceţi mă
florile vă plac dar nici unul nu se înghesuie
să le ude şi să le plivească.
Florile stau pe răzoare crescuseră şi ele
şi se uitau la Jaju cum se ceartă cu
câte unul
care trecea pe drum şi zicea
Jajule ce flori frumoase ai tu şi florile
se uitau la Jaju, pufneau în rîs
după ce veneai cu găleata cu apă, le
udai
le pliveai dai să pleci unde aveai treabă
florile se strâmbau la tine, scoteau limba
una la alta, Jaju trăgea cu ochiul
pe furiş la ele
şi râdea râdea.
Un sâmbure de măr dincolo de gard
da să se înalţe, încolţise dar avea
un bolovan pe ochi ca o streaşină de casă,
fire-ai al dracu’ Jajule de nebun
zicea sîmburele dar el era ascuns
de bolovan şi vorbea cam peltic, Jaju
era un pic mai încolo ce auzea el
era doar un fîşîit de aripi de pasăre
sălbatică.
Trec raţele la Rotunda zicea Jaju, găleata
cu care ai adus apă şi ai udat florile
o s-o umplu cu ţipari mîine cu noaptea
în cap
când caut vîrşile lui Paflon în Rotunda,
fire-ai al dracu’ de nebun zicea sîmburele
de măr
şi scuipa de sub bolovan o să te găsească
Paflon şi o să-ţi găurească pielea ciur te
face.
Mai trecea cîte o femeie pe drum ia fă
şi tu o floare ia o floare
băga-ţi-aş mîna între picioare şi femeia se
aşeza lîngă el
pe şanţ. Jaju avea un scaun lucios
de la Armata Salvării: Bagă fă mîna
în buzunar, ia ştergarul ăla
şi dă-mi şi mie pe ceafă că m-am încălzit
tu mă încălzeşti de fiecare dată când treci
pe lîngă florile mele.
Femeia îl privea pe schilod şi da din cap
se ridica să plece
dinspre fîntîna lui Boceanu tunete îndepărtate veneau,
trece Sfântul Ilie cu căruţa pe cer zicea Jaju
şi
apa picura alene cu picături
calde şi mari
Sfîntul Ilie trecea mai departe către Dunăre
se auzeau roţile căruţei cum scîrţîiau
scîrţîiau.
Bă Iancule striga Jaju, Iancule ce faci
mă
striga el peste drum aşezat între roţile
de aluminiu
ale scaunului
bă pe noi cînd ne ia la război?
Ce război pufnea Iancu, dă-l dracului
de război
că suntem oameni bătrîni din război ai
scaunul pe care îl frec eu cu gaz
dimineaţa şi străluceşte ca soarele.
Dar Mareşalul ce face Mareşalul Iancule
cum trecem noi Prutul fără bărci,
fără cai, fără îngeri că şi îngerii
au plecat în cer.
Se lăsa seara, Iancu ieşea la Jaju
din curtea de peste drum
dinspre Valea Mare veneau cu sapele
pe umăr
cîteva femei, bună seara nea Nicolae
ziceau ele, bună seara, bună seara
răspundea Jaju,
bă care rămîi cu mine la noapte striga
Jaju în urma lor
Dar ele nu auzeau decît gîlgîitul unui guguştiuc
şi treceau mai departe.
Bă Iancule Gelă zicea Jaju cînd
se culcă florile să mă duci şi pe
mine în casă
mă urci pe pat şi tragi scaunul
la uşă
să nu-l fure Gheorghe Dragavei.