| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Noul FSN sau pas cu pasde Nicolae PrelipceanuCopiez titlul mult citat al unei cărţi mai greu de citit. Mă voi referi, în rândurile care ar trebui să urmeze, mai degrabă la un omolog al celui care a scris-o, ori, mă rog, publicat-o (cartea), decât la presupusul ei autor. În zorii noii democraţii, preşedintele de atunci, Ion Iliescu, un democrat de emanaţie nu tocmai recentă, ne-a surprins de câteva ori. Dar numai pe cei care bănuiam, că încă nu ştiam nici noi prea bine, unele lucruri diferite despre acest concept şi nu doar concept, ci chiar îl trecem la feminin, azi schimbările de sex nemaifiind o curiozitate despre practica ei. Mai întâi, dacă îşi mai aduce aminte cineva, a salutat mulţimea adunată în faţa CC-ului, cu un cald (sic) tovarăşi!, pentru că, luat de valurile entuziasmului revoluţionar, viitorul preşedinte al României, ales şi para-ales pe urmă, se temea poate să nu emane, în paralel, şi iasmele din CC, domnia sa ignorând că imensa clădire nu mai era chiar CC şi că tovarăşi devenise, aşa peste noapte?, doamnelor şi domnilor. Dar a trecut şi asta, cum ar zice Topârceanu, şi a venit rândul afirmaţiei că noi o să avem o democraţie originală. Cum să nu?, doar noi totdeauna suntem mai originali decât originalii, ca să nu spun mai catolici decât Papa. N-au învăţat de la strămoşii noştri, dacii, romanii limba latină? (sic!) Nu s-a născut pe aceste meleaguri civilizaţia europeană? (sic!) Etc. A treia idee originală, mie-mi spui (alt semi-citat, dar nu din Topârceanu)? n-a mai fost spusă chiar aşa, cu gura plină, pentru că, între timp, vorbitorul se obişnuise că nu mai merge chiar ca altădată. După ce s-a format faimosul, azi cvasi-uitatul, Front al Salvării Naţionale, pe scurt FSN, dl Iliescu a încercat să demonstreze că e bine ca pluripartidismul (nu cred că a pronunţat atunci acel cuvânt atât de puţin plăcut membrilor de partide unice) să fie în interiorul acestui front, adică un fel de fracţiuni sau proiecte aparent diferite, dar, în general, mergând în aceeaşi direcţie. Cam ca şi cum s-ar fi creat astfel un partid unic cu faţă umană. Numai faţa încă, pentru că interiorul... tot ăla. Împărţirea CPUN-ului, în 50 la sută FSN şi 50 la sută toate celelalte formaţiuni politice la un loc, a fost pasul spre aşa ceva. Că pasul ăsta a părut greşit s-a văzut repede, cât timp mai trăiau cei care ştiau din proprie experienţă ce e un partid, scăpaţi cu viaţă şi cu luciditate din puşcăriile comuniste, în frunte cu Corneliu Coposu. Aşa că s-a ales infiltrarea acestor noi partide, PNŢCD, PNL, plus înfiinţarea altora care să se prefacă a prelua programele celor zise istorice. Şi aşa încrederea puternic minată de educaţia politică socialistă în pluripartidism a fost din ce în ce (pas cu pas?) mai şubredă. Alianţele care au urmat, între nişte fesenişti mai europeni, cel puţin în aparenţă, şi cei care gândeau european-democratic, au mai liniştit masele largi populare, cu mentalitatea lor infiltrată (fără cipuri, că nici nu era nevoie) demult. Dar iată, cum spune cineva pe la televizor, ce să vezi? Dl Ion Iliescu îmbătrânind şi părăsind scena politică românească, s-au găsit alţii care să-i ducă mai departe frumoasa idee de unitate. Adică socialişti şi liberali cu liste comune, cu proiecte asemănătoare dacă nu identice, într-o frăţie deplină. Ah, cum îi plăcea acest cuvânt Tovarăşului). Parcă aud într-o deplină unanimitate, bla-bla-bla.... Şi cum mai folosesc aceste două facţiuni din acelaşi FSN renăscut metodele murdare ale unicilor (sic)! Cu câteva luni înainte de alegeri, când primarul Capitalei, un om demn şi normal, având, în mod evident, seriozitatea şi câteva realizări esenţiale de partea sa, între care scoaterea PMB din falimentul în care o lăsase primarul general dinainte (PSD, fireşte), devine un adversar de temut. Nicuşor Dan a anunţat că are doar sprijinul polului de dreapta, firavul grup USR-Forţa Dreptei-PMP, iar FSN-ul rediviv, pac, îşi pune consilierii uniţi fsn-psd sau invers să nu mai fie de acord să-i voteze bugetul primăriei, pentru a urla apoi, acolo unde li se dădea cuvântul, că Nicuşor Dan nu face nimic şi nici nu a făcut nimic în cei patru ani cât a fost primar general. Uitând că dna Firea, înaintaşa sa pesedistă, nu făcuse altceva decât să bage Primăria Generală în faliment. Unul dintre puţinii oameni politici, e drept hotărât să se retragă, dl Traian Băsescu, din poziţia unui om care ştie ce-i aia să fii Primar General la Bucureşti face o analiză lucidă a activităţii de trei ani a lui Nicuşor (cum îi spun toţi comentatorii) Dan, din care reieşea că e singurul care a făcut ceva acolo în ultimii ani. Metoda murdară cu ajutorul căreia treapta a doua a nomenclaturii peceriste îşi asigurase superioritatea asupra partidelor ce s-ar fi vrut democrate, în 1990, s-a mai adaptat în noul secol şi mileniu, deşi e la fel de brutală şi de cusută cu otgon vizibil. Putem afirma că proiectul dlui Ion Iliescu a reuşit. Iată un om care vorba lui Bacovia şi-a cam îndeplinit toate profeţiile politice. Poate fi fericit. Chiar dacă altele avea domnia sa în sufletul său... Asemenea lui Pristanda. Dar parcă Bacovia chiar asta visase?... Aud la ştiri că, în Portugalia, partidul socialist a alunecat spre centru dreapta. La noi e invers. Mă întreb, cu vocea d-lui Lucian Boia: de ce, oare, o fi România altfel? |