Săvîrşeşte lucruri minore ca şi cum i-ar sta la îndemînă a săvîrşi în aceeaşi măsură şi lucruri majore, săvîrşeşte lucruri majore, ca şi cum i-ar sta la îndemînă a săvîrşi în aceeaşi măsură şi lucruri minore.

*

„În această iubire faţă de aproapele nostru (din Casa de caritate n.n.) ce trebuie aici practicată atît de intens, am putea include şi iubirea faţă de moartea noastră – un aproape şi acesta, unul inevitabil şi aproapele veşniciei noastre. Nu uitaţi de aceşti doi apropiaţi nou descoperiţi, în meditaţiile şi în acţiunile voastre, invizibili, dar prezenţi, se ating de voi şi vă pun întrebări…” (Monseniorul Ghika).

*

Vanitate autopunitivă? Cu cît e mai încredinţat de valoarea sa excepţională, cu atît teama de moarte îi sporeşte.

*

Dilemă. Un om apropiat, un prieten te-a dezamăgit. Întristat în aceeaşi măsură, dacă eşti nevoit să rosteşti în privinţa sa o opinie defavorabilă ori dacă o treci sub tăcere.

*

Sfîrşitul poeziei? Posibil. Scuturate de condiţia lor originară, lucrurile nu mai pot genera imagini noi. Nici măcar propria lor imagine, rămînînd simple crochiuri ale neputinţei noastre. Corespondenţa dintre lucruri precum şi cea dintre ele şi noi se suspendă. Poetul rămîne interzis.

*

Te rogi, dar rugîndu-te, îţi sfinţeşti neputinţa.

*

„George HW Bush, cel de-al 41-lea preşedinte american, s-a stins din viaţă vineri, 30 noiembrie, la locuinţa sa din Texas. Pe întreaga durată a convalescenţei, dar şi după ce a murit, fostul preşedinte a fost păzit cu sfinţenie de labradorul care a intrat în familia Bush la 25 iunie 2018. (…) George HW Bush a fost imobilizat în scaunul cu rotile în ultimii ani din viaţă. Labradorul a fost cel mai bun prieten al lui Bush, fiind antrenat să deschisă uşi, să dea alarma şi să îi aducă diferite obiecte. (...) El îl va însoţi pe Bush la bordul avionului Air Force, în drumul prin Texas către Washington” (Click, 2018).

*

Gîndac urcînd pe un zid foarte înalt, la început încrezător, apoi cu întreruperi atît de umane, simţind că nu va mai putea ajunge la capăt.

*

Notorietatea, o haină prea strîmtă pentru trupul unor poeţi (puţini), prea largă pentru trupul altor poeţi (destui). Îi întîlnim pe stradă purtînd aceste veşminte…

*

Odată cu înaintarea în vîrstă, viaţa se simplifică renunţînd la satisfacţia sinuozităţilor, reducîndu-se la semnele unui limbaj linear, resignat. Echivalenţele complicate tind spre dispariţie, balonul se dezumflă, simbolurile îşi pierd rostul. Lumea întreagă devine tot mai fastidioasă, simbol sieşi.

*

„Preceptul evanghelic iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi nu vrea să zică iubeşte-ţi aproapele cu tot atîta tărie ca pe tine însuţi, deoarece a se iubi pe sine este o expresie lipsită de înţeles; înseamnă: iubeşte-ţi aproapele ca şi cum ai fi tu însuţi” (Hegel).

*

„Nu trebuie să ne folosim de cei pe care îi bănuim, nici să-i bănuim pe cei de care ne folosim” (proverb chinezesc).

*

Marea Sargasso este considerată singura mare din lume care nu are ţărm, fiind localizată în mijlocul Oceanului Indian.

*

Starea de creaţie: o tinereţe continuă. Nu senectutea, ci „maturitatea” o poate mai curînd zăgăzui prin pragmatismul său expansionist, tinzînd a face pretutindeni „ordine”. „Maturitatea” cea care suprimă aşteptarea ca „nerentabilă”, prăvălindu-se în prezentul său, unicul timp pe care-l acceptă.

*

Pînă la urmă nici măcar ideea nu are rolul decisiv, ci cuvîntul.

*

Dubla funcţie a simplificării. Simplifici fie pentru a elimina ceva, fie pentru a memora.