Sunt discursuri şi discursuri, unele se ştiu exacte şi reci, altele, îndrăgostite, iar altele, cu sex-appeal. Cele din urmă, mai ales defilează, stau prin vitrine, conştiente până peste poate de cât pot fi de nurlii sau, pur şi simplu, cum ar zice românul, cu vino-ncoa. Dar nu, mai jos nu de vino-ncoa e taina, ci de sex-appeal, atât timp cât e scos la vedere pe străzile unui oraş cum e Clujul, cu eleganţele sale interbelice şi nostalgii alese. Ori trecerea în sine de la vino-ncoa la sex-appeal are nevoie de o paradă, iar una a fost, în ’33, desfăşurată în revista directoriată de nimeni altul decât „A-Belle-A-Huha”, un nume pe măsura periodicului, chemat, cum altfel, Sex-Appeal („Girant responsabil”: Joan Dobrescu). Umor involuntar? Nu importă, poemul are sex-appeal:

O nouă forţă se avântă

Mai mândră ca fluviul Nilul,

Dorind să cucerească lumea,

E... sexapilul.

II.

E-o forţă întrunită’n ligă,

De oameni fini ca şi zefirul,

S’atragă’n mreje tineretul,

Cu sexapilul.

III.

Programul va fi admirabil

Compus presat cât mai abil,

Că boicota vom adversarii,

în sexapil.

IV.

Nu vom striga, că nu sunt fonduri,

Ci vom lupta doară cu stilul,

Să cucerim tot tineretul,

Cu sexapilul.

V.

De acum am hotărât, ca silnic,

Să prindem concurenţi de soi,

Ca liga să nu piară’n veci,

Că sexapilul e cu noi,

VI.

Deci alergaţi cu mic şi mare,

Veniţi cu toţi, nu fiţi năsoi,

înscrieţi-vă ‘n liga noastră,

Că sexapilul e cu noi.