O uriaşă muncă de cercetare se materializează într-o lucrare de excepţie Islamul şi soarta lumii (Editura Semne, Bucureşti, 2009, 496 pg.) aparţinând doamnei Virginia Mircea, doctor în Relaţii Internaţionale la SNSPA, preşedinte la Centrul Român pentru Educaţie şi Dezvoltare Durabilă, redactor-şef la revista „Cadran Politic“.

Într-un „Cuvânt înainte“ academicianul Mircea Maliţa apreciază actualitatea teoretică în geopolitica internaţională a lucrării pentru relaţia dintre religie şi politică. Documentarea amplă asupra surselor istorice, politice, economice, a relaţiilor internaţionale şi raţionamentul riguros, perfect motivat prin notele de subsol, imprimă pecetea originalităţii – cartea devenind o reflecţie asupra proceselor lumii contemporane, o veritabilă investigaţie ştiinţifică.

În Prefaţă, conf. univ. dr. Cornel Codiţă remarcă meritul primordialităţii tematice făcând apel la subtitlul lucrării: „Fundamentalismul islamic ca ideologie politică“ - „pentru că problema islamică a devenit un subiect de mare actualitate politică şi pentru că va rămâne un subiect de interes nu numai al relaţiilor internaţionale, ci şi al ştiinţelor politice, este necesară o analiză serioasă a ideologiilor şi regimurilor din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, dincolo de stereotipurile vehiculate de mass-media naţională şi internaţională.“ De asemenea se apreciază urgenţa studiului comportamentelor politice ca urmare a terorismului internaţional devenit o practică ilegitimă de rezolvare a conflictelor interstatale. Conferenţiarul univ. Cornel Codiţă apreciază „armătura de idei şi argumente“ bibliografia ataşată lucrării (329 de titluri, autori şi opere) integral folosită /pe lângă notele de subsol ce însoţesc fiecare compartiment) ceea ce asigură credibilitatea şi soliditatea argumentelor.

În „Introducere“, Virginia Mircea caută să explice motivaţia studiului care „urmăreşte completarea cercetării în domeniul fundamentalismului islamic cu scopul de a investiga modul în care religia islamică este transformată în ideologia politică şi generează mişcări islamiste, precum şi modelul în care liderii acestor mişcări odată ajunşi la putere creează un regim politic totalitar bazat pe religie“. Obiectivul lucrării este de a oferi o imagine conceptuală nuanţată şi bine fundamentată asupra determinărilor politice, culturale, economice şi sociale, care fac din fundamentalismul islamic una dintre cele mai importante manifestări civilizaţionale ale secolului al XXI-lea.

Virginia Mircea îşi structurează amplul studiu pe două părţi, fiecare subsumând capitole referenţiale ce focalizează idei şi informaţii argumentate coerent şi susţinute de notele de subsol. Prima parte tratează „Islamul“ (ce este, răspândire, apogeu etc.), „Islamul politic“ (autoritatea legii islamice, instituţii politice, reforma juridică modernă), „Iniţiatorii curentelor de gândire fundamentaliste şi ai mişcărilor islamice“, „Fundamentalismul ca răspuns la modernitate“ (paradigme ştiinţifice în abordarea fundamentalismului, caracteristicile fundamentalismului islamic etc. şi „Răspunsul islamic la modernitate.“ Partea a doua a lucrării urmăreşte să ofere o perspectivă asupra evoluţiei posibile a fundamentalismului islamic în secolul al XXI-lea: „Totalitarismul ca regim politic“ (ideologii totale şi totalitare, regimul politic totalitar, caracteristicile sistemului totalitar), „Fundamentalismul religios ca regim politic totalitar“ (guvernări religioase, state actuale cu aspecte teocratice, regimul taliban), „Jihad. Terorism islamic. Terorism de stat“ (profilul terorismului islamic, organizaţii islamice teroriste, „Globalizarea terorismului islamic în secolul al XX-lea“ (post-islamismul, neoislamismul, scenariul dezastrului la scară mondială).

Lucrarea inventariază idei şi opinii, organizează şi decantează, cu o competenţă remarcabilă şi discernământ, temele interacţiunii dintre societatea occidentală şi cea islamică. În „Concluzii“ Virginia Mircea apreciază că: „Islamul nu reprezintă o unitate monolitică, ci este mai curând suma mai multor secte religioase care se revendică într-un fel sau altul de la Profetul Mahomed, şi fiecare interpretează în mod propriu legea islamică Sharia.“ Cele patru „Anexe“ completează lucrarea oferind informaţii despre distribuirea, pe zone geografice, a populaţiei musulmane (I), „Şcoli islamice şi curente religioase“ (II), „Grupări teroriste identificate de Departamentul de Stat al S.U.A. şi de Consiliul Uniunii Europene în 2007“ (IV). Anexa III reproduce un „Raport ONU“ din 2006 în care ambasadorul John V. Hauford pune în discuţie diferitele politici totalitariste din Arabia Saudită, Algeria, Bahrain, Iran, Irak, Liban. Libia etc. În discutabila competenţă şi erudiţia în varii domenii recomandă lucrarea Virginiei Mircea ca un studiu deosebit de valoros.