Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Andrei Chintilă sau luciditatea tristă a spiritului

        de Cătălin Davidescu

„Micului meu mare viitor admirator, Andrei“ scria Lucian Grigorescu. De aici putem considera că începe povestea vieţii lui Andrei Chintilă, artist a cărui „plecare“ grăbită lasă totuşi în urmă o operă împlinită.

Născut în 1958 în zodia Leului (6 august) din doi părinţi artişti marcanţi, Simona şi Spiru Chintilă, Andrei, în ciuda aparenţelor şi chiar împotriva lor a avut un destin încercat. Ceea ce multora li s-a părut a fi un privilegiu – acela de a creşte în preajma unor nume sonore ale artei româneşti, pentru el a fost un obstacol în încercarea sa de a-şi identifica drumul.

Fire introvertită, mai mult întrebătoare decât luptătoare, a fost conştient încă de la debut (1981) că pentru a se găsi pe sine, creaţia sa trebuie să se elibereze de povara numelui acelora alături de care a crescut şi totodată să se impună în generaţia sa, cea a ’80-iştilor care, după cum este binecunoscut astăzi, conţine atâtea personalităţi.

Ceea ce nu a ştiut Andrei Chintilă a fost faptul că împlinirea identităţii sale artistice avea şi o grăbită limită de timp – 49 de ani. A aflat-o târziu, atunci când suferinţa şi spiritul său lucid nu-i mai lăsau decât dureroase certitudini.

Privindu-i retrospectiv opera datorită unei generoase oferte pe care ne-o face Muzeul de Artă din Craiova în această perioadă, putem înţelege mai bine personalitatea puternică a unui creator care încă din tinereţe a simţit nevoia să-şi marcheze prezenţa în peisajul artistic al generaţiei sale prin creaţii mai mult atipice decât în trendul ’80-ist. Ataşamentul său faţă de realitate este o constantă care va rămâne aproape permanentă în creaţia sa. El se manifestă acum, şi chiar mai târziu, prin intermediul unor personaje sau scene decupate dintr-un cotidian banal redat după cum bine surprindea Mihai Ispir (plecat şi el mult prea devreme) care afirma că lucrările sale sunt „ca o secvenţă cinematografică“, unde surprinzătoare este „atmosfera ireală, aproape onirică, în contrast cu localizarea precisă în actualitate a secvenţelor“. Ecourile unui neoexpresionism tardiv, cele ale artei „pop“ precum şi a unor realisme post-belice confirmă nu doar calitatea sa de „privitor“ informat, cât mai ales spiritul rebel care, încă de la început vrea să-şi identifice cu cât mai multă claritatea, amprenta. Este unul dintre motivele pentru care de acum începe să practice tot mai aplicat şi arta fotografică, pe care însă nu cred că s-a decis vreodată să o facă publică.

Vitalitatea tinereţii a ars repede odată cu paleta sa ceva mai colorată. A rămas maturitatea unei gândiri lucide şi mai ales gestualismul expresiv al tuşei ce surprinde în lucrări tot mai esenţializate cromatic până la o sinteză de alb şi negru realitatea altor scenarii în care atitudinea unor personaje surprinse în gesturi comune (Siluetă în albastru, Fata şi umbrela, Nesomn, Filozoful, Good Bye etc.) sau a unor peisaje apăsătoare (Margine de Bucureşti, Oraş în zare, Uzină noaptea, Peisaj industrial în noapte, Oglindire etc.) mărturisesc avatarurile acestui artist adânc neliniştit. Creaţiile sale încep să se identifice tot mai mult cu tensiunea momentelor pe care le traversează.

Culoarea şi vibraţiile tuşei, mai mult decât imaginea, mă determină să percep această perioadă a maturităţii ca pe un jurnal intim al stărilor pe care artistul le-a traversat. Ele reflectă până la nivel de nuanţă lucidităţile tot mai grave, incertitudinile, depresiile dar şi rarele momente de lumină (Inorogi, Nuferi pe lac, Oglindire în roz) ale unei conştiinţe artistice măcinate de covârşitoare îndoieli.

Pe măsura accentuării suferinţei sale fizice, simte nevoia unei tot mai accentuate comunicări cu lumea, dialog mediat de spaţiul artistic.

Perioada sa gris, cea non-figurativă, care din păcate a fost destul de scurtă, precum şi aceea în care percepem ecourile încă actuale ale benzilor desenate sunt încărcate de fluxuri emoţionale maxime, unde artistul reuşeşte să-şi dea adevărata măsură.

Singura lui certitudine, în afara celei sub spectrul căreia a trăit în ultimii ani, a fost aceea că trebuie mereu să caute şi să se găsească în forme mai mult sau mai puţin colorate, care să-i conţină cât mai deplin trăirile şi, totodată, să-i personalizeze cât mai bine creaţia.

Astăzi, opera sa, din fericire conturată, a rămas să vorbească despre sine şi despre personajul neliniştit şi profund care a zămislit-o: Andrei Chintilă.

Nr. 05-06/2009
Comunicat de presă

Festivalului Internaţional de Literatur㠄TUDOR ARGHEZI” 21 – 24 mai 2009, Târgu Jiu şi Târgu Cărbuneşti, ediţia a XXIX–a

Prin viaţă şi prin cărţi cu Luceafărul de dimineaţă
de Gabriela Gheorghişor

Urîtul frumos
de Gheorghe Grigurcu

Istoria critică şi critica Istoriei ( IV)
de Gabriel Dimisianu

Cine va cîştiga Premiile USR pe 2008?

Centenar Eugéne Ionesco
de Ioana Dinulescu

,,Steaua’’- o limpezire
de Adrian Popescu

Mezzo
de Nicolae Prelipceanu

Poeme
de Adrian Suciu

Poeme
de Constantin Oprică

„Îmi folosesc tot «timpul liber» pentru scris“ 
de Gheorghe Schwartz

Premise la o discuţie despre direcţiile literaturii române
de Henri Zalis

Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon

Zeul asasin (II)
de Ion Militaru

Dramaturgi fără premii
de Mircea Ghiţulescu

Ambasadorul invizibil
de Nichita Danilov

Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită şi tot de el povestită
de Gabriel Chifu

Sfântul Atanasie cel Mare şi Gustave Flaubert: Despre Ispitirea Sfântului Antonie
de Sonia Cuciureanu

Gândire şi poetizare (I)
de Marius Ghica

Fantasma copilului etern
de Paul Aretzu

Longevitate creatoare, parcă, inepuizabilă
de Mircea Moisa

Hoţii de frumuseţe
de Daniela Firescu

Despre Granit şi granitism
de Ioan Lascu

Carnavalul cel de toate zilele
de Bucur Demetrian

Realitatea din oglindă
de Florea Miu

Amplu repertoriu de scriitori şi opere
de Petre Ciobanu

Impresii dintr-o junglă prietenoasă
de Mihai Ene

Mircea Moisa: Oameni în vâltoarea istoriei
de Ştefan Vlăduţescu

Paradoxul înmănuncheat al sfinţeniei: prolog din proloage
de Nicolae Răzvan Stan

Andrei Chintilă sau luciditatea tristă a spiritului
de Cătălin Davidescu

Agendă sentimental㠖 New York
de Nicolae Petre Vrânceanu

Filatelia ca act de cultură
de Petre Ciobanu

Poeme
de Toma Grigorie

Um studiu erudit
de Petre Ciobanu

Poeme
de Morelle Smith

© 2007 Revista Ramuri