Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Maria Calleya despre o viaţă de artist

        de Cătălin Davidescu

Am stabilit iniţial cu doamna Maria Calleya ca acest material, care completează pe cel publicat în numărul precedent al revistei, să îl realizăm sub forma unui interviu. Intenţia mea, mărturisită, era aceea de a o provoca să povestească despre acea perioadă când prietenia sa cu Maestrul Corneliu Baba a generat o serie de lucrări al căror model a fost. Printre cele mai cunoscute este „Spaniola”, temă pe care pictorul a reluat-o în mai multe variante, una dintre ele aflându-se astăzi în colecţia Muzeului de Artă Craiova, prin generozitatea istoricului de artă Maria Albani Muscalu.

Citind răspunsurile primite de la doamna Calleya, la întrebările propuse, mi-am dat seama că filonul poetic a primat asupra celui memorialistic, motiv pentru care am decis că intervenţia mea ar fi o nefericită segmentare într-un text omogen, penetrant, conceput fluid, asemenea unui poem în proză, iată-l!

Cătălin Davidescu

Jucăriile sorţii suntem. Cum am intrat în atelierul maestrului Baba – aşa s-a întâmplat.

Studentă fiind la Conservator, locuind la cămin, ajung într-o zi la cantina din apropiere. Mâncam mămăliguţă cu brânză şi istoriseam unei colege faptul petrecut în seara din urm㠖 pe scena Ateneului (un concert în cinstea A.R.L.U.S.), s-au prezentat câteva figuri – una dintre ele, un bărbat înalt, maiestuos, cu părul alb şi vorbă domoală, nu-mi ieşea din minte – vorba mi-a fost auzită; de la altă masă, Sorin Dumitrescu a sărit: e maestrul meu, te duc la el – va fi o prietenie frumoasă.

Intram pentru prima oară într-un atelier de pictur㠖 miros de culori, pe o masă mică nişte mere, muzică în surdină, după şcoală, ajungeam la ora prestabilită. Timp îndelungat, ştiam că simţeam locul şi omul propice, într-un fel „familiar” – între şedinţe, povesteam – i-am relatat odat㠖 acasă, că la Craiova sosise un pachet din America – înăuntru, îmbrăcăminte de damă. Unchiul George, fost director la Astra Română, cel ce, înainte să cadă Cortina, ieşise din ţară în ultimul moment, cu o cămaşă şi cu ştiinţa lui – ajuns la Paris fără un ban, a trimis „oferte” şi timp de o lună a mâncat răbdări prăjite, până ce, din America, soseşte o invitaţie şi un bilet de avion. Ajuns acolo, după probe, este angajat şi, în scurt timp, colindă lumea. Noua sa soţie trimisese câteva lucruri nepoatei sale – cele mai multe, nepotrivite cu starea noastră răsturnat㠖 şepci şi basmale – o fustă amplă, cufay, o pafta grozavă şi lucioasă, cu croială impecabilă a mers la doamna Baba – o rochiţă neagră, din tafta mată şi tul i-am arătat-o maestrului Baba. Îmbrac-o, mi-a spus – a pus pe capul meu o dantelă, o roză. – Maria, am să-ţi fac un portret de spaniolă.

Din atelierul din Pangratti, a început, probabil, a umbla zvonul, că o hetairă…, şi cum televiziunea era peste drum, o seamă de persoane, personaje îi călcau pragul, la o şedinţă se instalează şi un cameraman, incitat de zvonuri. A realizat un film despre legătura subtilă ce trece de la pictor la model şi viceversa, insistând (necuvenit) pe o privire. Filmul a fost difuzat, dar a fost văzut şi de Cabinetul 2 – imediat interzis – zace prin unghere ori a fost topit, tabloul, însă, a rămas, o istorie, între atâtea altele, cu semnificaţii nebănuite. Naivă am fost şi am rămas.

Aşa trăim, cu fantasme, cu idei, cu vise, cu spaime. Maestrul mă închipuia la Paris, într-un studio, sau bunică înconjurată de nepoţi sau, atunci când s-au mutat în Aviatorilor, să adaoge mobilierului un pian alb la care să cânt, povestindu-i că am dansat – eram încă în form㠖 mi-a propus să vin într-o după-amiază, după ce sfârşea lucrul, să-i dansez. Cu un dres negru şi un maiou – m-am schimbat în chicinet㠖 am auzit Sonata pentru vioară şi pian de Franck – dumnealui se aşezase într-un colţ, eliberase locul, am dansat mult, avântat până am obosit. Poate voise să vadă un trup în mişcare, poate să evalueze, e destul că a privit şi, cumva, a fost mulţumit – un episod ce conţinea şi un truc, aflat mai târziu – mai era cineva în atelier, ascuns în camera de sus, martor la „escapadă”. De fapt, dansasem nu doar pentru dânsul, ci pentru un public imaginar. Iată surprize, pline de tâlcuri despre o viaţă de artist.

Un alt episod, petrecut în anii crunţi ‘85-’86, erau deja în casă nouă, după eforturi şi acomodări, vârsta începea să apese, la trecerea dintre ani, domnul şi doamna Baba m-au rugat să petrecem împreună, lângă chémine-ul pus să încălzească, am aprins focul, aveam în inimă un ghimpe, toate revelioanele le petrecusem cu părinţii mei. Nu-mi era uşor, mama a vorbit cu doamna Baba, eu nu ştiam cum să le cer iertare şi unora, şi altora. Am mers la familia Baba, am stat toţi trei înaintea chémine-ului, privind focul viu. Încălcasem o cutum㠖 în februarie ‘86, în apartamentul (confort 3) al părinţilor curgea apa pe pereţi – tocmai îl părăsisem, după ce am stat la masă şi am dormit împreună, trebuia să-mi iau haine groase din garsoniera din Turturele. Pe atunci se tăia lumina – şi atunci s-a produs cutremurul – la unsprezece noaptea primesc telefon de la vecinii părinţilor – a plecat întâi tata, peste o lună mama – m-am judecat aspru – deşi, poate, nu greşisem prea mult sau… alt an de răscruce.

Se poate spune şi aşa. Am acompaniat nişte vieţi de artişti, cu puţinul meu feminin, între aceştia. Şi mama a fost un artist complet. S-a jucat cu noi, ne-a cântat colinde, a ţesut şi împletit vieţile noastre, a avut curaj, a făcut şi plăcinte, şi cozonaci, ne-a „transferat” bucuria de a trăi. Pe-o partitură cu Sonate de Mozart, a scris o dedicaţie-îndemn, la care mă întorc adesea. Traduc – aşa cum este, viaţa merită trăită, întru frumos – şi azi, revăzând scrisul mamei, mă închin – oameni emblemă.

Maria Calleya

Nr. 09 / 2024
Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România din 20 august 2024

O revistă literară în Drobeta Turnu-Severin
de Mihaela Albu

Calendar al scriitorilor din Filiala Craiova a USR

Omul nou şi intelectualul –perpetuă beligeranţă?
de Gabriel Coşoveanu

„Răsucirea. Triumful provinciei, amurgul imperiilor”, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană
de Cătălin Pavel

Viciul la care ne îndeamnă lectura (1)
de Gheorghe Grigurcu

Lunga vară fierbinte
de Nicolae Prelipceanu

10 (zece) de la Humanitas Fiction
de Cristian Pătrăşconiu

Jazz-rock-fusion de alungat coşmaruri
de Dumitru Ungureanu

Imaginea creatorului şi a creaţiei sale în discursul liric al lui Octavian Manafu
de Florian Copcea

„Un mare încăpăţânat” şi „povestea statului comunist”
de Mihai Ghiţulescu

Poezie
de Ioan T. Morar

Paradisul într-o ceaşcă de cafea
de Gabriela Gheorghişor

Le mal de vivre
de Gabriela Gheorghişor

Etape în definirea statutului intelectualului român în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
de Gabriel Nedelea

Teatrul este o şcoală de trăire, de iubire, este o şcoală de învăţare să fii
de Ioana Calotă Philippide

Ofrandă la un monument
de Paul Aretzu

Urmuz sau despre neajunsul de a fi trăsnit
de Petrişor Militaru

Polivalenţa mâinilor noastre
de Gela Enea

Theater networking talents (TNT 2024): Întâlniri & confruntări dramaturgice
de Daniela Firescu

Poezie
de Mihaela Albu

Statui vivante – reprezentări subiective
de Gabriela Păsărin

Surori sub dogoarea Soarelui Răsare
de Heather Morris

Maria Calleya despre o viaţă de artist
de Cătălin Davidescu

© 2007 Revista Ramuri