Corespondenţă inedită: Corneliu Baba către Maria Calleya
de Cătălin Davidescu
Continuăm ciclul de Corespondenţă inedită iniţiat într-un număr trecut, prezentând acum câteva epistole şi dedicaţii ale pictorului Corneliu Baba (1906-1997) adresate muzicienei şi poetei Maria Calleya, care, cu generozitate ne-a pus la dispoziţie multe documente inedite, corespondenţă şi pagini de jurnal, cu intenţia mărturisită de a le dona Muzeului de Artă din Craiova pentru a completa astfel fondul Corneliu Baba.
Un cât de succint portret al Mariei Calleya trebuie conturat pentru a înţelege cum a reuşit să se apropie de maestru şi să-i devină prietenă. Născută la Craiova, Maria Calleya a absolvit Conservatorul de Muzică din Bucureşti, fiind o perioadă redactor muzical la Studioul teritorial de Radio Craiova şi, ulterior, la Liceul de Muzică din Bucureşti, unde a fost obligată să plece pentru a evita problemele originii nesănătoase a familiei, precum şi consecinţele nefaste din cauza emigrării fratelui ei în străinătate, cunoscutul dirijor Octav Calleya (1943-2022). Radioul era considerat un loc strategic important, unde nu puteau să fie angajate decât persoane de încredere din punct de vedere politic, motiv pentru care tânăra pianistă cu studii de coregrafie nu îşi găseşte decât cu greutate un post de corepetitor la Liceul de Artă din capitală. Pasiunea sa pentru muzică s-a împletit natural cu cea pentru arta plastică, devenind astfel o prezenţă comună în atelierul concitadinului ei, pictorul Corneliu Baba, un pasionat meloman. Prin intermediu maestrului intră în cercul discipolilor acestuia, prezenţa sa atât de specială, sensibilitatea ei lirică, dar mai ales muzica reuşind să îi unească. De aceea trebuie menţionată nu doar cariera sa muzicală, dar şi cea literară, Maria Calleya fiind un artist complex, cu o practică de mai multe decenii în care a publicat numeroase volume de versuri, dar şi de memorii care au stârnit deopotrivă interesul criticii de specialitate. Despre toate aceste însuşiri ale unui personaj atât de rafinat şi complex cum este Maria Calleya vom aminti şi în viitoarele materiale, unde vom evidenţia momentele preţioase ale acestei întâlniri spirituale dintre pictură şi muzică.
În privinţa cărţii poştale pe care maestrul i-o adresează din Ferarra, Italia, şi care are ca imagine celebrul castel al oraşului unde a avut loc retrospectiva acestuia din 1982, aflăm informaţii în Jurnalul său unde, luni, 1 noiembrie 1982, menţiona: Expoziţia, în cele 11 săli, ce merg dintr-una în alta, ca toate celelalte retrospective, are ceva grandios, grav şi neobişnuit la nivelul realist al viziunii. Roffi1 a caracterizat-o «de un realism magic». Lumina este admirabilă. Nu vine de la fereastră, ci de la mici reflectoare suspendate pe tavan şi dirijate după trebuinţă. Vernisajul a fost stricat de gustul unuia dintre organizatori, care a ţinut să-i dea ceva caracteristic ţării la această oră. L-a vulgarizat prin aducerea lângă microfonul de unde se vorbea a câtorva din dansatorii spectacolului de folclor, îmbrăcaţi şi costumaţi de rigoare2. Merită amintit şi un alt scurt fragment din Jurnal pentru a înţelege mai bine contextul, dar mai ales sentimentele reale ale acestui mare artist român: Tare aş mai sta, să colind, să vagabondez printre aceşti oameni amabili, binevoitori
Mă gândesc ce priviri şi ce ostilitate mă va întâmpina la Otopeni, unde începe «principialitatea» şi aspectul de om înrăit care apare la tot pasul. Iar mai departe te întâmpină spectrul sărăciei, al cozilor, al spaimei de ziua de mâine3.
Carte poştală cu Palazzo Diamanti4
Ferrara 30 oct. 1982
Expoziţia se regalează în lumina celor 11 săli
Spectacolul e impresionant prin gravitatea şi realismul său magic, cum l-a caracterizat un cunoscător. .. Noi rătăcim pe străzi vechi de 600 de ani ale căror galantare prezintă ultimele rafinamente ale lui [Yves] Saint Laurent, Dior, etc. Amabilitatea oamenilor din nou se prezintă pentru noi dureros de neobişnuită. Bătrânii strânşi în piaţa Catedralei se întâlnesc de ani în acelaşi loc, discută şi ca la un semnal pleacă toţi la masă. Un ceas al marii biserici a sunat 12 şi în secunda următoare magazinele s-au închis. Italienii au plecat să mănânce. Porta chiusa ca să-şi bea paharul di rosso. Mai avem de făcut Veneţia, Florenţa, Bologna. Ne plângem de libertate pentru că de dimineaţa până seara suntem invitaţi. Am obosit. Îmi este dor de atelier şi de singurătate. Am făcut şi o gripă după care se pare că m-am refăcut.
Te sărutăm,
B. [aba]
Pe versoul unei fotografii care îl surprinde pe pictor din profil stând pe un fotoliu şi purtând pe cap celebrul său fes întâlnim o altă dedicaţie făcută de maestru acestui personaj delicat şi complex, căruia, dintr-unul dintre rafinatele sale volume de versuri, îi aflăm concentrat întregul crez artistic:
Să cânt, să scriu şi să mă rog./ Să mă rog şi să cânt. Continuă prefacere,/ cu un singur sens lumina. Aflat la apogeul carierei sale artistice, în cele câteva cuvinte pe care i le adresează Mariei se simte forţa, dar şi delicateţea doctorului:
Mariei Calleya,
Într-o seară de mai în tovărăşia lui Beethoven. Un semn de afectuoasă prietenie de la aşa-zisul Doctor al omului şi al femeilor
Baba
Pangratti 14 V. 76.
Pe versoul unei fotografii cu Corneliu Baba şi soţia sa, Constanţa (Ţuca), în timpul unei plimbări pe aleea unui parc, este făcută această dedicaţie:
Mariei,
De la noi doi, dintr-o călătorie cu frunze de aur şi o altă lume
Pangratti, 17 IV 80
Şi tot pe o fotografie aflăm o dedicaţie al cărei motiv de tristeţe îl descifrăm tot în confesiunile pictorului: miercuri, 16 octombrie 1985// A început drama. Afară sunt 2o. În case e frig. Radiatoarele sunt reci, curentul se întrerupe câteva ore pe zi. Gazele vor fi din ce în ce mai reduse. [
] Tentativa de asasinat în masă a unui criminal, sadic şi, în plus, paranoic (megaloman). Nu-i nici o scăpare. Nu dorim decât să rezistăm până în primăvară. Mă tem
5.
Mariei noastre,
Într-o zi nu prea veselă
Cu aceeaşi dragoste.
Baba
19 oct. 85
1 Mario Roffi (1912-1995): om politic, literat italian, senator în mai multe legislaturi şi cetăţean de onoare al Ferrarei.
2 Corneliu Baba, Confesiuni şi jurnale, vol. III, 1977-1983, Ediţie îngrijită de Maria Muscalu Albani, Editura Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti, 2021, p. 346.
3 Ibidem, p. 547.
4 Palazzo dei Diamanti, Galeria Civica dArte Moderna, Ferrara, unde a avut loc Retrospectiva artistului în octombrie 1982.
5 Corneliu Baba, Confesiuni şi jurnale, vol. IV, 1983-1997, Ediţie îngrijită de Maria Muscalu Albani, Editura Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti, 2022, pp. 108-110.
|
|