Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








„Proiectul Cutia Pandorei reflectă conceptul de speranţă, văzut ca un fir cursiv al realităţii şi al prezentului“ – Ioana Flueraşu

        de Cătălin Davidescu

– Dragă Ioana Flueraşu, eşti unul dintre cei mai cunoscuţi artişti din generaţia, hai să-i spunem, încă tânără din Craiova. Pe lângă activitatea ta în zona vizuală ai avut mai multe experienţe de tip curatorial şi mă gândesc aici la perioada când ai coordonat ATELIER 35 din Craiova, dar mai ales la experienţa ta cu Noaptea Albă a Galeriilor (NAG.) Ce poţi să-mi spui despre ele?

– ATELIER 35! Da, ce vremuri! Mulţi dintre participanţii la Atelier 35 expun acum la NAG – aceiaşi, dar reinventaţi, mai altfel, mai actuali, mult mai… Nucleul participanţilor la NAG este format din artiştii care expuneam la ATELIER 35. Nostalgia ATELIER 35 a rămas şi în proiectul NAG, deoarece, pe lângă artiştii consacraţi, sunt prezenţi la fiecare ediţie şi tineri studenţi la Arte, proaspăt absolvenţi sau viitori artişti cu vârste foarte mici: 7-18 ani, parte din ei elevii Palatului Copiilor Craiova sau ai Liceului de Artă. Acest lucru nu este un moft, ci un adevăr sau o necesitate, deoarece energia tinerilor este complementară artiştilor consacraţi.

– Cum crezi că se detaşează proiectul NAG realizat de tine la Craiova faţă de cele făcute de colegii din alte filiale din ţară?

– La nivel naţional, Noaptea Albă a Galeriilor nu este o manifestare artistică unitară din punct de vedere tematic, ci o alternativă culturală de a petrece timpul liber pentru iubitorii (consumatorii) de artă până târziu în noapte. NAG este un eveniment de socializare, nu doar un vernisaj sau o simplă expoziţie; artiştii, publicul şi presa pot interacţiona. NAG este gândit ca un traseu cultural prin spaţiul expoziţional/ atelier de artist al fiecărui oraş participant – pentru asta avem harta NAG! La Galeria Arta, NAG diferă pentru că sunt implicaţi copiii şi invitaţii din alte oraşe sau alte ţări, pe de o parte, iar pe de alta, pentru că am încercat la fiecare ediţie să dau o unitate manifestării prin propunerea unei teme: anul acesta, Cutia Pandorei. „Fiecare lucrare transmite prin culoare, material, stil, idee, mesajele artiştilor ce sunt codate în sentimente pe care vizitatorii le percep în funcţie de «cutia» lor de rezonanţ㔠(Diana Nedelcu). Calitatea expoziţiilor creşte de la an la an, iar publicul NAG este receptiv şi curios.

– Ce ţi-ai propus pentru ediţia din acest an, care, din punctul meu de vedere, a fost cel mai complex realizată? Fiecare dintre evenimentele coordonate de tine a fost deosebit de ofertant, deşi, din câte ştiu, situaţia pandemică în care ne aflăm te-a forţat să îţi readaptezi proiectul care era cu mult mai complex.

– Proiectul „Cutia Pandorei” reflectă conceptul de speranţă, văzut ca un fir cursiv al realităţii şi al prezentului. Într-o lume care încearcă să se dumirească ce-i de făcut cu „post-adevărul” şi în care, din nisipurile mişcătoare virtuale, ies non-stop la iveală mituri noi, paranoia şi convingeri care ne polarizează din câteva click-uri, e important să reflectăm la lucrurile în care credem. În Cutia Pandorei găsim amestecate, într-un plat du jour, ingrediente dintre cele mai diverse: grotesc, comic, decor cu accente suprarealiste, poveşti dramatice, toate punând în scenă o lume alienantă, nu prea departe de un infern remixat. Artiştii experimentează alianţele dintre diferite tipuri de materiale, într-o armonie compoziţională, tematică, vizuală şi tehnologică, ce reflectă preocupări culturale eclectice exprimate într-o formă conceptuală.

Lucrările acestea simbolizează însă, în esenţa lor, „pielea”, care acoperă impulsul, care poartă conştiinţa de a fi prezenţi, de a exista. Asta pentru că speranţa reprezintă darul la care fiecare avem acces, atâta timp cât nu ezităm să băgăm mâna adânc la fundul urciorului. Expoziţia poate fi văzută, în fond, ca un comentariu despre istorie, farsă, dar mai ales despre felul în care, prin artă, umanitatea nu se lasă dominată de puterile care guvernează lumea. Arta devine astfel un strat protector de libertate, care o face imposibil de deturnat.

Pe 30 octombrie închidem NAG la Craiova. Am fost împreună artişti, presă, public la ediţia a XV-a NAG, acceptând această provocare într-un an atât de dificil şi plin de incertitudini! Lucrurile au decurs bine în ceea ce priveşte organizarea locală a evenimentului şi feedback-ul participanţilor şi al publicului a fost unul pozitiv, chiar dacă intervalul orar a fost redus în noaptea de 15.10.2021. Intervalul orar al evenimentului a fost adaptat în Craiova la prevederile oficiale existente la nivel local, în contextul pandemiei. Ca durată, în Craiova, expoziţia NAG a fost deschisă pe o perioada de 15 zile, care, cel puţin în contextul pandemiei, s-au dovedit a fi exact ce trebuie pentru ca publicul să poată vizita galeriile fără să existe un pericol de aglomerare. Am încercat ca la fiecare ediţie NAG să participe artişti care s-au format în Craiova şi acum expun în marile galerii ale României/ lumii (ceea ce este foarte greu atât din punct de vedere logistic, cât şi pentru că sunt invitaţi la multe evenimente de anvergură) şi artişti din alte oraşe sau chiar internaţionali.

– Având în vedere faptul că de puţină vreme ai intrat şi în echipa de conducere a Filialei, poţi să ne spui dacă împreună cu ceilalţi colegi aţi dori şi o nouă strategie de repoziţionare artistică a Filialei?

– Prin intrarea mea în echipa de conducere a Uniunii Artiştilor Plastici din Romania – Filiala Craiova am luat legătura cu aspectele birocratice dificile ale organizaţiei, care pun la grea încercare un artist plastic, obişnuit să vadă totul doar din perspectiva reprezentării estetice. În aceste condiţii grele, prin care trece filiala, în care strategiile cele mai necesare sunt cele de supravieţuire, proiectele artistice, într-o primă fază, se vor subordona acestora. Din colaborarea cu administraţia publică locală (Primărie, Consiliul Judeţean), s-a decantat o modalitate prin care sperăm să redresăm financiar organizaţia. Am propus ca, pe perioadă nelimitată, să organizăm târguri de artă în care membrii Filialei vor dona lucrări reprezentative. În acest proiect de supravieţuire artistică vom fi sprijiniţi şi de membrii Filialei Târgu Jiu şi Râmnicu-Vâlcea. Şi, pentru că am spus că încercăm să găsim soluţii de redresare financiară în colaborare cu administraţia locală, amintesc că la deschiderea NAG am avut onoarea să fim vizitaţi de către Oana Bica – reprezentant al Consiliului Judeţean.

Ne gândim la soluţii prin care să putem dezvolta evenimentele culturale craiovene şi ne-am bucura foarte mult dacă aveţi sugestii, propuneri în acest sens. Mulțumim!

Nr. 12 / 2021
Extazele ludice ale unui lirosof
de Florian Copcea

Calendar al scriitorilor din Filiala Craiova a USR

Câteva idei, răzleţe, despre ideologi
de Gabriel Coşoveanu

Te afli într-o carlingă în zbor (3)
de Gheorghe Grigurcu

Justiţie literară sau maladiile omului politic
de Carmen Teodora Făgeţeanu

Jurnal în pandemie (3)
de Adrian Popescu

Proasta creştere în creştere
de Nicolae Prelipceanu

Istorie şi mit în teatrul lui G. Călinescu
de Toma Grigorie

Arta de a gândi istorii
de Mihai Ghiţulescu

Balada folkistului cătrănit
de Dumitru Ungureanu

In memoriam Nicolae Pârvulescu (1942-2021)

O antologie literară remarcabilă
de Ştefan Vlăduţescu

Când se revarsă liric gheţarii
de Gela Enea

Poeme
de Gabriel Nedelea

Oglindiri critice
de Gabriela Gheorghişor

Nu ştiu dacă poezia a devenit bastonul meu de mareşal, dar sigur e glonţul care mă tot urmăreşte
de Robert Şerban

Linia Kármán
de Andreea Răsuceanu

Poem
de Gela Enea

Poezie
de Ana Săndulescu

Poezie
de Andrei Zbîrnea

Poezie
de Maria Cârstian

Poezie
de Savu Popa

Poezie
de Elena Bălăşanu

Patimile lui Joska
de Haricleea Nicolau

Dans macabru – farsa lui Ionesco
de Daniela Firescu

Prizonier al unei iubiri de-o viaţă
de Viorica Gligor

Poem
de Mihaela Iovan

Reminiscenţele amintirilor şi impresia de fantastic
de Gabriela Nedelcu-Păsărin

Cea mai mică femeie din lume. Proză scurtă 1940–1962
de Clarice Lispector

„Proiectul Cutia Pandorei reflectă conceptul de speranţă, văzut ca un fir cursiv al realităţii şi al prezentului“ – Ioana Flueraşu
de Cătălin Davidescu

© 2007 Revista Ramuri