| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemde Gela Eneabea ilioşca să te prăbuşeşti în tine cum te-ai prăbuşi de la etajul 10 al unui bloc tocmai când moare imnul în fluierul poliţistului de cartier ia-ţi capul şi aşază-l pe masă aşază-l şi pe masa cealaltă ilioşca pune pe toate mesele capul tău se va umple cârciuma de prieteni închină un pahar cu ei înverziţi ca nişte lăstari de plop prin zgura trotuarului dacă-ţi alunecă umbra pe podea nu te-apleca s-o culegi îmbrăcată-n rochie albă cu mănuşi de belle époque ea o să treacă printre mese îţi va poposi în rama ochilor îţi va unge privirea cu bronz şi te va tulbura ai cea mai puternică dantură/ ilioşca muşcă din întunericul ei ca din plăcintă oricum va şterge podeaua cu poalele rochiei îţi va purta umbra peste graniţe acolo unde sunt numai valeţi dintr-aceia care beau apă chioară de li se face sângele sloi ilioşca a trecut dumnezeu pe la noi a lăsat vorbă să-ţi aduni capul de pe mese că la el nu vine nimeni fără cap să-l pui într-un sac aşa cum se pun puii de pisici când rămân pentru vecie cu ochii-nchişi bea ilioşca sunt aburi pe chipul acestei nopţi fă-ţi sufletul ştergătoare înghesuită-n gâtul sticlei zarea se scurge cleioasă pe jos o vei lua pe tălpi cum se ia noroiul ai să bei de unul singur zaţul ei dar atunci ilioşca nu vei mai simţi ce gust are |