Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Mereu un nou Eminescu

        de Aura Dogaru

Critic literar, eseist, traducător, editor, toate aceste valenţe sunt înglobate de personalitatea Irinei Petraş, deşi autoarea face primii paşi în lumea literară prin versuri. În anul 2021, aceasta propune publicului volumul Eminescu – începutul continuu.

Cartea dedicată operei eminesciene este alcătuită din fragmente pe care le-a scris Irina Petraş de-a lungul a trei decenii. Lucrarea se deschide cu un argument ce justifică alegerea titlului. Scriitorii clasici sunt o sursă inepuizabilă de prospeţime pentru receptarea critică: „Să citeşti, să re-citeşti marii scriitori înseamnă să te situezi într-un început continuu. Cărţile lor se constituie într-un fond ereditar al culturii române. Literatura română are nenumărate (adică multe şi nu toate numărate cum se cuvine!) lucruri bune care merită inventariate cu o doză de părtinire venind dinspre apartenenţă”. Eminescu – începutul continuu este o carte elaborată în urma unei vaste cercetări critice. Mai mult, autoarea pune în relaţie începutul continuu cu sfârşitul continuu, sintagmă utilizată de Ion Caraion scriind despre Bacovia, în cartea cu acelaşi nume. Aceasta găseşte accepţiunile criticii literare departe de exhaustivitate: „În viziunea mea, începutul continuu răspunde sfârşitului continuu, formulă prin care Ion Caraion îl descria pe Bacovia. Sunt doi poeţi din opera cărora literatura română se hrăneşte mereu, fără a-i epuiza deschiderile şi profunzimea”. Pe parcursul întregului volum se fac trimiteri la numeroase lucrări de critică literară ce-l au în centru pe poetul naţional. Cartea este alcătuită din secţiuni ce urmăresc anumite aspecte ce definesc opera eminesciană. De pildă, Romantism/ Romantitate, Obsesia noomorfică, Ritm şi aşteptare, Androginizarea perspectivei poetice sunt câteva dintre temele pe care le expune volumul de faţă. Oprindu-se asupra peisajului natural din poezia eminesciană, autoarea ne aminteşte de Charles Baudelaire şi ale sale Curiozităţi estetice. Pentru acesta, romantismul era echivalentul artei moderne: „(...) apropiere, spiritualitate, culoare, aspiraţie către infinit, exprimate prin toate mijloacele care stau la îndemâna artei”. Indicii spaţiali în poezia lui Eminescu îşi au originea în chaos. Universul poetic poate reveni oricând la punctul originar, totul poate fi modificat într-o clipă de trăirile ce amprentează versurile: „Elementele spaţiului la Eminescu sunt nemăsurabile, infinite, venind din chaos, închipuind, în unduiri, o lume gata să recadă în chaos. De aici o tensiune aproape insuportabilă, dincolo de tristeţea gânditoare, melancolie, vrajă, farmec”. Peisajul eminescian este în perfectă armonie cu sentimentele. Elementele naturii sunt doar pretexte ale emoţiilor. Totul este dictat în opera poetică de stările emoţionale ale eului liric: „Peisajul eminescian poate fi numit numai impropriu cadru. El este mai întotdeauna o răs-frângere a înlăuntrului, nu are o existenţă de sine stătătoare. Este un peisaj afectiv şi fictiv, psihic”.

Cartea Irinei Petraş se adresează unor cititori specializaţi, ea propune o nouă accepţiune asupra operei eminesciene. Este o călătorie de receptare în adâncul poeziei lui Eminescu, făcând escale prin lucrări de critică şi estetică literară românească şi nu numai. Oprindu-se asupra volumului Eminescu sau Gânduri despre omul deplin al culturii româneşti de Constantin Noica, unde Eminescu este considerat pentru literatura română asemenea lui Goethe pentru literatura germană, ea merge mai departe, cu Shakespeare, Dante şi Cervantes pentru literaturile lor naţionale. Autorii clasici sunt proteici, ei oferind receptării critice noi şi diferite perspective. Eminescu – începutul continuu este un puzzle alcătuit din fragmente scrise de Irina Petraş din 1989 şi până azi, un puzzle novator.

© 2007 Revista Ramuri