| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Un poet american contemporan: LEN ROBERTSPoetul, traducătorul şi profesorul universitar Leonard (Len) Roberts s-a stins din viaţă fulgerător, anul trecut, la numai 60 de ani. S-a născut la 13 martie 1947 în Cohoes, New York. A colaborat la revistele: Boulevard, Partisan Review, POETRY, Quartely West, American Poetry Review şi alte publicaţii prestigioase. Este autorul a 10 volume de poeme, printre care: Counting the Black Angels, The Trouble-Making Finch, Black Wings, Sweet Ones şi al volumului postum Disappearing Trick. A publicat, de asemenea, şi 3 volume de traduceri. Despre opera lui, Hayden Carruth spunea că atunci când Pentru valoarea operei sale, Len Roberts a fost premiat cu The John Simon Guggenheim Memorial Award for poetry; a primit 2 premii de la National Endowment for the Arts, unul de la National Endowment for the Humanities şi 2 Fulbright Scholar, un premiu pentru traducere şi multe alte distincţii importante. Informaţiile biobibliografice au fost selectate de pe site-ul PoetryMagazine.com, la fel şi poemele traduse. Vorbind la telefon Cu treizeci de ani în urmă am încercat să-mi amintesc numărul de telefon de pe strada Olmstead văd baza neagră şi receptorul pe care l-am ridicat pe culoarele acelor ierni lungi am vorbit cu toate fetele pe care le-am iubit. Înăuntrul bucătăriei calde mama şi tata vorbesc în şoaptă, acum ca şi atunci zgomotul farfuriilor aşezate în chiuvetă, pocnitura dopului de la sticla de şampanie, dar afară vântul proiectat pe sub tocul uşii, aflându-şi drum în sus pe treptele spre locul unde eu voiam să dorm, vântul care intra prin spate, de asemenea, în josul lungului coridor cu aceeaşi lumină ceţoasă a lui. Alo Mary, alo Suzanne, Dee, Dee cu albastrul pulovăr de angora, ce ai făcut azi-noapte, eu voiam ca tu să fi fost aici şi când The Drifters au început să cânte Păstrează ultimul dans pentru mine, picioarele mele se mişcau în contra timp, tapetul întunecat, nasul şi mâinile reci, amorţite, în timp ce vocile lor înfloreau în urechea mea caldă. Învăţând pe strada Olmstead O inimă tatuată cu o săgeată ascuţită scris MAMA în albastru peste miezul roz şi schimbat mereu tata pune altă miză pe moneda de pe colţul mesei de bucătărie sau ridică paharul de bere. Cine a fost al şaselea preşedinte, întreabă el. Care este capitala Nebraskăi, diferenţa dintre Arctic şi Antarctic, restul de la două cutii de gogoşi la douăzeci şi trei de cenţi fiecare dacă în mână am o poliţă de cinci dolari? La fel cum eu suport să înfăşor sandviciurile în hârtie cerată, fulgi de cereale în triunghiuri elegante, modul lui de a mă învăţa, el mă întreabă numele ultimilor guvernatori ai New York-ului, pronunţate în franceză, eu am lăsat să cadă cuţitul. Aplecat să-l culeagă, el este deodată lângă mine, ochii lui injectaţi, respiraţia lui fum albastru ca şi cum el repetă durata medie a vieţii unei furnici, a unei molii, când şterge în luping pata cifrei opt, semnul infinitului el zice, aruncă-mi cârpa murdară. Ecuaţia Douăzeci de ani împliniţi şi tu încă te agiţi, somnul meu, veghează-mi dimineţile toată săptămâna înainte de trezire, arată-mi cum să stau şi să învăţ potrivirea cuvintelor, să memorez capitalele şi statele, valoarea lui x întotdeauna aduci agitând, terminând berea ta suflată în respiraţia mea, norii de Lucky Strike fumul albăstrind faţa lui care te înclină să trasezi cunoscutul si necunoscutul, că totuşi putând explica de ce femeia avea în stânga ori în cealaltă moartea fiului, cum tu aveai să suporţi 105 livre de bere la sfârşit, o siluetă stângace a unui om aplecat asupra unui ziar de mâzgăleli încercând cu disperare să-mi arate făcută un anumit fel de înţelegere, şoptind în acea tainică voce eu aud cu claritate acum cum am făcut atunci să răsplătesc atenţia pentru semnul egal, acela ce este dat este dat este dat. Înger de gradul doi Fiecare Cor avea 6.666 Legiuni, cu 6.666 îngeri în fiecare dintre acestea şi eu am cunoscut în realitate lumina fluorescentă, în acea clasă a doua păstram clipirea că eu avusesem una din ele, încă era, dar am fost trimis spre pământ din pricina unui neiertat păcat, că tot eu am ridicat fereastra şi m-aş fi putut înălţa spre cer afară pe strada Ontario, aripi crescute din umerii mei, alba cămaşă sfâşiată, cravata şcolară smulsă şi pantofii gri plutind deoparte şi eu ştiu, eu aveam flăcări pe limbă, mâna mea dreaptă încărcată cu fulger, că Sora Maria trebuia să-l fi văzut, dar a hotărât să păstreze tăcerea de aceea alţii se vor fi plecat spre mine pierzându-şi locurile ca şi noi Garanţia Credinţei şi povestim Ordinele, Misterele, aripile invizibile pe fiecare parte mi se disting din nou tatăl meu adevărat a fost comis voiajor pentru Vulturul de Aur companie de pâine, mama mea n-a fost o croitoreasă care dansa nopţile cu beţivii la Boneys, ştiind eu mă înălţam deasupra Pământului albastru, sus în întunecimi unde fratele meu nu s-a plimbat pe alei făcând scandal, încât căinii urlau când eu treceam aproape fiindcă ei simţeau focul din trupul meu, că cifrele naşterii mele 3/ 13/ 50 însumau magicul număr 66 şi-mi dădeau o putere asupra anotimpurilor şi planetelor, capabilă să facă o adevărată Margaretă Neagră, pentru că ea m-a împiedicat dându-mi Ronny Michaels sughiţurile pentru împingerea mea pe treptele de jos, sigur chiar atunci eu voi urca din nou într-o zi, în ciuda greutăţii corpului meu, a negilor de pe mâinile mele, şi voi redeveni cine am fost şi-mi voi cunoaşte numele meu adevărat. Prezentare şi traducere de Toma GRIGORIE |