Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Ion Maria

farul din Alexandria

în fiecare noapte în cămăruţa mea

de schimnic

construiesc Farul din Alexandria

să mă vadă corăbiile de departe

cum stau printre munţii de cărţi

aici lângă Coloanele lui Hercule

locul unde se despart mările

în depărtare se vede Atlantida

aici îmi construiesc eu Himera

capcană pentru stele şi vise

jocul meu de-a Universul

în alte vremuri am construit Piramide

am fost un lucrător cuminte

aparţinând Ghildelor din Ashkelon

în vremurile viitoare ştiu că voi construi

galaxii în cer

sunt Poetul adică Bufonul zeilor

înţeleptul şi Puterea de care până

şi zeii se tem

numai să vrea poetul

şi Zeii

vor deveni pagină de carte

arheologie stelară

de multe nopţi nu am mai scris nimic

munţii mă aşteaptă să cresc aşa ca ei

iar eu de o mie de ani

nu m-am mai înălţat cu un centimetru

atâtea cuvinte în jur şi tu

nu îl găseşti pe cel bun

atunci când îţi trebuie

trenuri se duc şi vin

prin subteranele memoriei

frica este un tunel

prin care trebuie să treci

un vis premonitoriu

toţi vom sta cândva

cu oameni străini la masă

şi toţi vom arunca sare peste umăr

ca într-un tablou ceresc

toţi vom scrie textele esenţiale

când ele nu vor mai fi citite

noi toţi vom adormi târziu

în sanctuarul literaturii

jos în noroi unde vom sta păziţi

de sârma ghimpată

şi vom aştepta fluierul sergentului

pentru a porni la atac printre gloanţe

şi cărţi ratate ale căror schije lovesc

atât de puternic rupând carnea literaturii

când vom ajunge în teritoriul inamic

vom fi primiţi ca eliberatori

ne vor spune eroi

vom fi statui

ne vor ascunde în manualele de şcoală

deriva continentelor şi alte întâmplări

pe sufletul meu alunecă

plăcile tectonice

femeile pe care le-am iubit

sunt vulcani unii stinşi

alţii gata să erupă

şi nu pot să mă deghizez în Bacovia

ori în Rimbaud

când eram tânăr am plantat

copaci seculari sequoia

ei vor creşte ţinând minte un tânăr

care ţinea continentele

într-un vag echilibru

şi în tăbliţele din Sumer

se aminteşte de mine

vânam leii în deşert

şi aduceam astrologia oamenilor

îi învăţam mersul stelelor

şi al destinelor deşi destinul meu

nu mi-l cunoşteam

un poet civilizator

nu ştie când continentele

se vor opri din derivă

doar pentru poet

în maelstrom

mă înşurubez în poezie

şi în spaimele nopţii

între ştiinţă şi magie

mă zbat ca un fluture

atras de o lampă

am îndoieli şi certitudini

îndoielile devin certitudini

şi certitudinile îndoieli

practic eroismul cultural

de unul singur

printre oameni sunt un cărturar

iar printre cărţi sunt un om

am dorinţe puţine dar puternice

şi nicio dorinţă nu o voi putea

împlini

dar aşa este soarta samurailor

să accepte ce pentru alţii este

de neacceptat

sunt bătrân şi tânăr simultan

trăind în cosmos dar şi pe pământ

mă înşurubez în poezie

şi ea se înşurubează în mine

cândva vom fi

o singură fiinţă

© 2007 Revista Ramuri