| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeme de Mihai FIRICĂPe dinăuntru pitit ca iisus în icoană pe dinăuntru se prelinge culoare galbenă din sticlă bem la sfârșit de săptămână presupun că sunt prizonierul tău drag ți-am șoptit pleacă doar unul ca mine iubește întunericul unul ca mine iubește lumina din strălucirea perfectă a cristalului tocit bunicul asudase plimbându-se în căruciorul ruginit la tejgheaua de tablă să bem un-doi un-doi la comandă dinăuntru prelins pe dinăuntru din pântec spre lumina galbenă din salon echivalențe lingvistice pe cearșafurile albe tic-tac-ul colocvial un semestru fără să-ți dea note alergăm prin oraș cu ziare lipite de față cei mai mulți au plecat ceilalți au rămas să cânte ole ole în piață - tandru maladiv lumea toată e galbenă în oglinda retrovizoare se-arată Ea vine întotdeauna la șapte aștepți în gară până pe-nserat visezi să recuperezi sfertul de ceas prin cartiere pe lângă blocuri locatarii stropesc grădinile la metru pătrat fumezi ea vine întotdeauna la șapte azi nu a venit o tuse alergică trezește gara la viață Pământ și iarbă verde ce s-ar fi ales ce vântul și pulberea de mătreața chiriașului care nu deschide administratorului anii din urmă mi-au ajuns direct în stomac ce s-ar fi ales ce dragostea lor închisă între pereți de beton în ea își puseseră toată speranța credeau - brazde adânci pământ și iarbă verde spune-mi că vezi și tu chipul meu hăcuit plutește în chiuveta plină cu sânge oglindă-oglinjoară ce s-ar fi ales ce și atunci el nu spuse nimic (Poeme din volumul Această femeie care-mi tulbură visele, în manuscris) |