| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Ion GRIGOREReferințe critice „Rapsodic în evocările satului arhetipal, Corni, pictorul nu a trebuit să facă înconjurul lumii spre a se întâlni cu el însuși. Prin viață și artă a tot dezbătut eterna enigmă a lumii și a omului, iar prin înțelepciune a lăsat-o nedezlegată...“ Valentin Ciucă „Ion Grigore încearcă, în peisaj, diverse varietăți pe tema spațiului. Un spațiu poetic, concentrat, epurat de zgomotele tehnicii, un spațiu care, azi, în era spațiilor cosmice, începe să capete, în liniștea și candoarea lui un iz de vis. Dar nu un vis de divagații, ci de forme precise, bine și încet conturate, caligrafie a disciplinei interioare, a unui ritm de simțire egal și tacticos.“ Amelia Pavel „Interesant e că și la un artist mai tânăr, Ion Grigore, asistăm la același fenomen de conturare precisă a personalității: aici, lumea formelor picturale se conturează și ca o consecință a unei acute preferințe tematice: lumea satului românesc, cu înfățișările ei contemporane, cu străvechile ei tradiții. Pictorul face dovada unei capacități mai accentuate de distilare a culorii, de folosire mai adecvată a efectelor ce decurg din unificarea tonurilor dominante. Formele sunt învăluite într-un fel de lumină difuză, rezultat al analizei fibrei colorate însăși...“ Dan Grigorescu „Propunând o formulă stilistică originală în câmpul figurativului poetizat, Ion Grigore afirmă implicit viabilitatea și nelimitata disponibilitate a unei atitudini capabile în continuare de surprize valorice sub raportul propunerilor tematice și celor de limbaj pictural...“ Virgil Mocanu „Satul din pictura lui Ion Grigore respiră sacrul legendelor, datinilor și obiceiurilor, dar nimic nu este departe de ideea de stagnare, de nemișcare. Aparenta detașare înseamnă instaurarea unei liniști în care tradițiile și istoria epocilor imemoriale se resorb în clipa prezentă, în dimensiunea atât de precis conturată a civilizației actuale. Aburul de basm în care sunt învăluite imaginile pictorului aparține peisajului, frumuseții plaiurilor și câmpiilor și pictorul îl împrumută pentru că ființa sa se regăsește, întreagă, în acest peisaj.“ Constantin Prut „Suntem tentați să vedem formele clare, categorice, comune ca înțeles, rezonanțe simbolice, care se relevă numai conștiinței autorului. Simplitatea lor evocă elementarul; decizia lor, vitalitatea; redundanța lor, tăinicia în timp... Iarna lui Ion Grigore, de pildă, este iarna cerului și a pământului, iarna satului. Dar mai este și o iarnă a lui, despre care n-au știut probabil niciodată, nimic, nici cei care au împărțit cu el, cândva, acoperișul, lingura de lemn și dogoarea odăii...“ Cornel Radu Constantinescu „Drumul croit de Ion Grigore, cu migală și răbdare, își are obârșia în ținuturile sale natale – dealuri sau coline, pământuri însămânțate și muncite de mâna omului. Aici, pe calota sferică a pământului, devenită subiect al tablourilor sale, se desfășoară, cu ritmurile și obiceiurile ei, viața comunității.“ Ruxandra Garofeanu Nădejde „La Ion Grigore rusticul potențează cu o rară tenacitate întreaga viziune. Fără îndoială că în condițiile existenței contemporane, gestul acesta oferă, dincolo de aspectul romantic, de confesiune autobiografică, și un prilej de meditație asupra unor trăsături în primul rând etice pe care le implică creația, pe care autorul le consideră permanent valabile. Este o retranșare în atmosfera mitului sub care descoperă trăsăturile unei civilizații specifice, dar și ale unor valori specifice și deloc statice...“ Cornel Radu Constantinescu „Poate că nu m-aș fi aplecat cu o atenție specială asupra lucrărilor sale dacă nu m-ar fi incitat omul Ion Grigore - Bădia, cum îi spun apropiații. Ochii săi sfredelitori, figura hâtră, vorba accentuat moldovenească îți dau sentimentul că a coborât direct din povestirile lui Creangă. Asemenea lui, pictura sa cultivă cu obstinație o ruralitate accentuată ce pare că recuperează ideea de arhetip național. Comentatorii fenomenului artistic de la noi, sesizându-i încă de la debut (1966) „prezența“, nu fac decât să ne întărească aceste convingeri. De aceea cred că o privire mai atentă asupra operei sale ne relevă un univers cu o arhitectură mult mai complexă, riguros finisată, cu o nebănuită mobilare culturală unde naivitatea afișată, ca și gustul pentru poveștile simple și evlavioase, sunt doar pretexte ce incită la sondări mai profunde ale acestui univers care se numește Ion Grigore“ Cătălin Davidescu |