Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Carnet teatral

        de Nicolae Petre Vrânceanu

„Zilele Municipiului Craiova” au cuprins în program și o bogată ofertă  de teatru a unor trupe din Craiova și București. Consemnăm câteva dintre aceste reprezentații teatrale.

 

Portretul lui Dorian  Gray

După   Oscar WILDE

 

Dramatizarea  romanului  care a declanșat la apariție un enorm scandal către sfârșitul secolului al XIX- lea și i-a adus scriitorului englez o condamnare la doi ani de muncă silnică  și exilul în Franța sub un nume  de împrumut, este realizată la Teatrul Odeon de Dragoș Galgoțiu, semnatar și al regiei spectacolului. Cu o rară finețe, regizorul transmite spectatorului plurivalența mesajelor încifrate de scriitor în magma  trăirilor sale extatice explodând în parfumurile subtile ale florilor, în  strălucirile unei naturi veșnic înnoitoare, simbol al frumuseții veșnice , nealterate de păcat. Este atâta frumusețe în jurul nostru când suntem tineri, încât  dorința de a trăi devine redundantă, realitatea ne poartă  pe apele înșelătoare ale imaginației alunecând  în tr-o  lume a fantasmelor care poate ucide pentru că parfumurile înmiresmate pot  deveni,  prin străduțele întunecate și insalubre  ale orașului, coruptibile miasme ale păcatului desfrânat, ale putrefacției  și decăderii ființei sociale. Cum putem scăpa de păcat?  se  întreabă protagonistul piesei, Dorian Gray, tipul dandy-ului, obsedat de frumusețea propriului chip oglindit în  frumusețea fără seamăn  și eternă a naturii , văzute ca miracol al  creației divine. Răspunsul  este oferit de el însuși : numai trăind păcatul, viciul ca experiment necesar ființei umane coruptibile și nestatornice. Oscar Wilde conduce experimentul pozitivist în ținutul mișcător al  trăirilor psihice, el refuză concretețea fizică a lumii înconjurătoare cunoscute și  consideră ca unică realitate simbolul oglinzii, al portretului care refuză distincția dintre real și imaginar, cel care potențează ficțiunea și ne poate introduce într-o nouă și nebănuită lume a esențelor eterne. „Numai ușuraticii nu judecă după aparențe”, formulează  scriitorul, numai arta, imaginarul ei  subiectiv este veșnic tânără, așa cum se întâmplă și cu Dorian Gray pictat de prietenul și admiratorul său, Basil Halward, într-un tablou  pe care îl consideră o capodoperă de care nu se mai poate despărți pentru că reprezintă idealul său de artist. Mitul lui Narcis, cel îndrăgostit de sine însuși, devine mitul lui Faust ori al lui Ghilgameș,subliniază  Dragoș Galgoțiu, prin visul tinereții veșnice și  al vieții fără de moarte, prin aspirația evedării dintr-un timp tranzitoriu. Regizorul reușește vizualizarea  în spectacol a „delirului estetic” al romanului, transfigurarea  senzațiilor olfactive în  culori picturale. „Dansul, oglinda, imagini  ale tinereții, ale degradării, sunt dezvăluite ca paradigme. Parfumuri prerafaelite care aureolează imagini, emoții, un neobrăzat spirit dandy, voluptăți insolente și un tragism discret topit în acid, tulbură  mintea celui care citește, ascultă sau  vrea să privească povestea lui Dorian Gray”, iată ce transmite spectacolul  Teatrului Odeon  de dincolo de rama aurită a scenei. Au  contribuit la acest  succes coregrafia și expresivitatea lui Răzvan Mazilu, costumele Doinei Levintza și decorul lui Andrei Both, ca și actorii: Marius Stănescu, Dan Bădărău, Ionuț Kivu și balerina Adela Crăciun.

 

Alex  și  Morris

 

de Michael  Elkin

 

Este greu, dacă nu  imposibil, de surprins în cuvinte fenomenul de transfer al  individualității interpreților  sub măștile personajelor  imaginate de Michael Elkin, un autor contemporan american , profesor de jurnalism și scenaristică la diverse facultăți din Philadelphia, critic de teatru și film. Piesele lui de teatru în care redescoperim franchețea și naturalețea dramaturgiei lui Steinbek sau  O Neil , sunt cuprinse în antologii de referință  sau distinse cu premii importante în context național ori internațional.

„Transferul de energie vitală”, cum îl numește regizorul Gelu  Colceag, cel care semnează și ca traducător al piesei alături de Carmen Croitoru, s-a instituit instantaneu  pe parcursul montării  acestei piese cu  „Finalitate cathartică” în care, sub concretețea derizoriului cotidian, deslușim aspirația  atingerii unei ideale fericiri tangibile  numai prin claustrarea în autoiluzionare. Povestea se desfășoară într-un azil evreiesc în care-și petrec ultima parte a vieții doi bătrâni, două firi total diferite dar care, în urma repetatelor lovituri ale sorții, au adunat în sufletul lor o mare nevoie de afecțiune umană, de dragoste familială , de prietenie , de iubire în general, sentiment care poate împlini comuniunea sufletească. Tragismul însingurării și al claustrării voite în iluzie sunt disimulate discret în structura de adâncime a textului,  replicile sunt pline de umor, de ironie , de scepticism și duioșie și chiar  de un  subtil fior poetic potențat de apariția în scenă  a personajului   Infirmierul, care, la propunerea lui Ștefan Iordache și cu acordul autorului, a devenit  Rose,  „deopotrivă floare și culoare, menită a le oferi bărbaților cărora le poartă de grijă și spinii și gingășia de care au atât de mare nevoie.”

Doi mari actori ai scenei românești  dau viață personajelor : Ștefan Iordache în Alex și Mitică Popescu în Morris, doi  magnifici , ajunși la apogeul carierei lor aureolate de măiastra interpretare a zeci de roluri din dramaturgia națională și universală prin  care au cucerit aprecierea și dragostea  publicului românesc și nu numai. Mitică Popescu, rămas în teatrologia românească cu rolurile Ion din „Năpasta”, Woyzeck  și Peer Gynt, alături de Ștefan Iordache din rolurile Cațavencu, Prințul negru și Titus Andronicus, ultimul realizat la Teatrul Național din Craiova și purtat în triumf pe meridianele lumii.

Dana Dembinski Medeleanu iluminează ca personaj secundar chipurile personajelor principale și reușește un rol care atestă talentul și experiența ei de scenă atât ca actriță cât și ca balerină a Operei din Cluj, fapt ce o integrează firesc în plastica mișcării scenice,  în ambianța decorurilor semnate de Liliana Cenean (alt nume cunoscut teatrului craiovean) și Ștefan Caragiu. Publicul aflat în sala mare a Naționalului craiovean i-a aplaudat minute în șir  pe cei trei interpreți, mesageri ai Teatrului Mic din București și i-au urat în cor La mulți ani ! actorului Mitică Popescu pentru că reprezentația a avut loc chiar în ziua de Sf. Dumitru!                                                               (va urma)

 

© 2007 Revista Ramuri