Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Dialoguri pentru azi şi mâine

        de Geo Constantinescu

Cartea lui Ion Jianu, Strigături peste ocean de la Washington la Craiova, Dialoguri despre literatură şi artă, cuprinde dialogul cunoscutului gazetar din Cetatea Băniei cu nu mai puţin de 36 de personalităţi contemporane, atât din ţară, cât şi din diaspora, despre fenomenele artistice şi culturale ale momentului.

A noua apariţie editorială a autorului (de la debutul din 2002, tot cu o carte de dialoguri, Interviuri pentru eternitate, Ed. Scrisul românesc, Craiova) reuneşte convorbiri incitante, purtate cu creatori de literatură şi artă românescă din toate generaţiile de vârstă, care au avut mai mult sau mai puţin legături cu viaţa culturală a oraşului de pe Jiu şi, de aici, cu întreaga lume. Asta pentru că reşedinţa Micii Valahii şi-a trimis mesageri ai spiritului nu numai pe teritoriul ţării, ci şi peste hotare, unde s-au afirmat şi au creat legături trainice cu spaţiul din care au „purces”. Este cazul lui Florentin Smarandache, fost şef de promoţie al Universităţii din Craiova, secţia Informatică, actualmente profesor universitar la Universitatea Mexico City (S.U.A), singurul român din acea localitate, unde nu suferă din pricina aceasta, tocmai pentru că scrie, publică, corespondează cu cei de acasă şi din toată lumea. Se adresează savantul conlocutorului său: „...am scris vreo 80 de cărţi de literatură, zece albume de artă, iar restul cărţi de ştiinţă (matematică, fizică, filozofie). Desigur, la unele sunt coautor, editor sau coeditor. Dar am colaborat cu sute de pesoane de pe glob. Am volume traduse în chineză, rusă, arabă, greacă, spaniolă etc.”

La fel îi răspunde şi Andrei Codrescu, scriitor bilingv româno-american, plecat peste ocean la vârsta de 20 de ani, dar care revine cu plăcere la noi cu câte un nou volum, pentru a relua legătura cu cititorii din ţară. În acelaşi registru se confesează Carmen Firan, care afirmă c㠄Abia după zece ani am început timid să scriu în engleză teatru scurt, eseuri şi, mai recent, poezii. Proză însă scriu tot în limba română.” Tot dumneaei adaugă mai apoi: „Limba română rămâne pentru mine casa adevărată şi profundă, de neînlocuit şi de neschimbat”.

Dar nu numai aici se limitează interesul intervievatorului. Dumnealui caută personalităţi din ţară legate de Craiova prin întâlniri pasagere cu acest spaţiu, sau cu oameni care au fost şi au reprezentat ceva pentru cultura românescă. E vorba de Eugen Simion, care îi evocă pe Marin Sorescu, marele scriitor şi prietenul său, dar şi pe mai înainte dispărutul Petre Pandrea, reîntors triumfător şi maiestuos cu opera lui jurnalistică, necruţătoare cu unii contemporani, dar plină de demnitate în suferinţa claustrărilor nedrepte la care a fost supus, pentru că nu a abdicat niciodată de la principiile umanismului şi ale dreptului ca afirmare a personalităţii umane, nu ca înfrângere şi supunere prin forţă a ei. Bineînţeles, Eugen Simion în calitate de critic şi de istoric literar nu l-a uitat pe fiul adoptiv al Craiovei, Ion D. Sârbu, un alt spirit nedreptăţit, dar tot neînvins şi nemuritor, revenit printre contemporani cu marea lui literatură de sertar, pentru o mai dreaptă înţelegere, în totalitate, a creaţiei sale.

Recent dispăruta Nina Cassian, o altă emigrantă în S.U.A., de asemenea, scriitoare bilingvă, evocă oraşul oltean din spaţiul îndepărtat, din perspectiva întâiei ei iubiri platonice petrecute în adolescenţă: „La 15 ani am contractat o iubire de adolescenţă la Craiova, iubire platonică devenită obsesie pe parcursul a 20 de ani (între timp măritându-mă din dragoste de vreo două ori!)”.

Conlocutorul de aici al lui Ion Jianu, părintele Mihalache Tudorică, în calitate de „poet, prozator, eseist, iconar stavrofor...” îi mărturiseşte sincer: „Prietene, eu singur îmi fac nopţile atât de grele încât de multe ori nu ştiu ce să mă mai fac cu mine. Cu mâna dreaptă ridic crucea, iar cu cuvintele limbii române o împodobesc pe la margini. Îl rog pe Dumnezeu să coboare când şi când în cuvintele mele. Iar cînd o fi să mor, dacă o fi să plâng, sper să plâng în limba română”.

Tot în acest spirit i-au răspuns lui Ion Jianu D. R. Popescu, Dan Piţa, George Banu, Ionel Buşe, Ion Munteanu, Stere Gulea, Vladimir Tismăneanu, IIeana Vulpescu, Marcel Iureş, Mihaela Albu, Gabriel Coşoveanu, Radu Cosaşu, Ion Cristoiu etc.

Volumul lui Ion Jianu, Strigături peste ocean..., devine astfel o mărturie contemporană a dialogului cu spiritul, într-un moment când societatea românească şi universală trece prin una dintre crizele cele mai acute, din care va trebui să renască mai puternică şi mai consolidată, dacă se raportează la valorile raţiunii şi ale dreptei cumpăniri a intelectului, cum afirmă mulţi dintre cei intervievaţi. Rod al maieuticii talentatului gazetar, cartea răspunde, cu ideile expuse şi trăirile implicite, timpului în care a fost scrisă, dar se adresează cu aceeaşi seriozitate timpurilor ce vin, printr-o splendidă reuniune de voci, canalizate pe tematica creaţiei şi a construcţiei de sine a unei noi lumi, mai apropiate de armonie şi iubire. Valorile perene ale Antichităţii clasice care ne-a dat fiinţă şi pulsaţie sufletescă şi culturală, bine, frumuseţe şi demnitate, sunt reiterate în aceste dialoguri vii, sincere şi clare. Iar cei ce se pretind făurarii lumii care va să vină e bine să-şi plece pentru câteva clipe urechea şi asupra acestor reflecţii. Căci nu vor avea nimic de pierdut. Ba, afirmăm cu certitudine: dimpotrivă.

© 2007 Revista Ramuri