Puþini îºi mai aduc aminte azi de Ileana Bratu, artista ºi eseista anilor 60,70, cu numeroase colaborãri la revistele ,,România literarã’’, „Amfiteatru“ ºi ,,Contemporanul“, unde scria despre arta viitorului, unde, spunea ea, cibernetica, matematica, cercetarea ºtiinþificã, în general, se aliazã cu originalitatea autorului. Arta cineticã, sau Gaudi, despre care va scrie o tezã de doctorat, sunt, pentru ea, dar nu doar pentru ea, expresia unor asemenea fecunde, artistic, alianþe dintre ºtiinþã ºi artã. Expune sculpturã ambientalã ,la Bucureºti,1967, apreciatã de Petru Comarnescu, Eugen Schileru, Dan Grigorescu, Octavian Barbosa. Expune în 1974 ºi la Cluj, în alte multe galerii. Absolvise, în 1970,Institutul de artã Nicolae Grigorescu, secþia picturã muralã. Ilustreazã volume ale unor scriitori ca Nina Cassian, George Bãlãiþã, Teodor Mazilu. Spirit independent, curios, dezinvolt, obþine o bursã la Paris, recomandatã de celebrul critic de artã Jean Cassou. Va pleca, dar fãrã toate aprobãrile oficiale, printre care cele ale Uniunii Artiºtilor Plastici din România, lucru care la întoarcere, dupã trei ani, îi va cauza o mulþime de necazuri. În Franþa, apoi în Spania, la Barcelona deschide expoziþii de sculpturã modernã, de desene, este rãsplãtitã cu premiul de sculpturã al ORTF, la Paris, în 1969,cu alte distincþii prestigioase. Numele bursierei române care studia sociologia artei, la Sorbona,1967-70,apoi, a doua plecare, la L’Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales,1979-80,începe sã circule. Sunt trei ani, apoi încã unul de cãutãri artistice, de descoperire a identitãþii, de bucurii cotidiene, cunoaºte lumea artisticã, se îndrãgosteºte de un coleg francez mai tînãr, se cãsãtoreºte, dupã aceea, cu un sculptor suedez, Axel, dar se desparte destul de repede de el, nesuportând, spune, gustul fad al unei vieþi programate utilitar, ambianþa suedezã...

Se va întoarce acasã, în 1971, la Bucureºti, un oraº devenit, ca întreaga þarã, unul al noilor restricþii ideologice, al privaþiunilor, unde vizita iubitului francez, Jean François, chiar de Anul Nou, petrecut împreunã, va readuce ceva din luminozitatea parizanã. Jardin des Plantes, les Hallles, Sorbona revin în griul rece de la noi. Timpul nu poate fi însã pãcãlit de amintiri. Vârsta neiertãtoare, cu ea, cu toþi, nu poate fi înduplecatã. Fostul coleg ºi iubitul ei depãrtat, nu doar în spaþiu, acum ºi în timp, i-o spune chiar, cu cruzimea tinerilor. Pe de altã parte, reintrarea sa în lumea artei, a presei, e complicatã, mulþi o privesc cu mefienþã, o trateazã ca atare, cu unele onorabile excepþii.

Autoare, atunci, a unui album „Dan Hatmanu“,1967, la ,,Meridiane“, a altuia ,,Decizia creatoare a comunicãrii informaþionale“,1972, la ,,Ed. ªtiinþificã“, Ileana Bratu se simte ostracizatã tacit. Nu mai deþine, de altfel, nici atelier, locuieºte la Mogoºoaia, o oazã de refugiu pentru mulþi scriitori, ca Marin Preda, sau Teodor Mazilu, cu ultimul conversând despre matematicã, artã, cursurile lui Grigore Moisil. Scrie, locuind la Casa de creaþie de la Mogoºoaia, volumul ce va apãrea în 1975, la C.R., ,,Rãsturnare în spaþiu“. În 1981, îi apare un alt volum, titlul amintind de Francis Ponge, ,,Dincolo de lucruri“. Ultimul.

Câteva portrete ale unor persoane cu greutate în epocã sunt memorabile, de ex., cel al lui Constantin Mitea, redactorul-ºef de la ,,Contemporanul“, dupã George Ivaºcu, în timpul cãruia ea debutase. Mitea se aratã un om deschis, trecând peste quasi-interdicþia de semnãturã a Ilenei Bratu. Mai apare un misterios ,,unchi“, personaj benefic, dar mai puþin important, ca funcþie, redactor-ºef adjunct la revistã, mai prudent-protocolar. Acest ,,unchi’’ literar va fi tratat ironic-afectiv, în conversaþia pe care o reproduce autoarea, el pare mai rezervat, în luarea unei decizii. Mircea Sântimbreanu, Domnica Filimon, Teodor Mazilu (,,un mélange de luciditè et reverie“) sunt prietenii binevoitori... Existã apoi reuºite evocãri din Paris, profesori, Jean Cassou, Roland Barthes, fugitiv creionat, colegi, cafenele. Revolta studenþeascã din 68, filmul evenimentelor, ciocnirile cu poliþia, Cohn Bendit etc., au avantajul de a fi fost înregistrate pe viu, de un martor ocular. Capitolul cu acest subiect va fi scos de cenzurã din cartea sa din 1975, cu toate intervenþiile lui Mircea Sântimbreanu... Apoi gãsim multe nume sonore din Bucureºtii mediilor artistice ºi literare ale deceniilor 6,7. Corneliu Baba (care e mulþumit de un articol despre opera sa, apãrut în ,,Ramuri“),pictorul Spiru Vergulescu, criticul de artã Dan Grigorescu. Cei mai atent portretizaþi sunt scriitorii Marin Preda, Ion Bãieºu, Sânziana Pop, vecina de camerã a artistei, la castelul de la Mogoºoaia (scriitoarea, spune Ileana Bratu, lucra deseori de la patru dimineaþa ºi avea mereu camera plinã de flori), delicatul Octav Pancu-Iaºi, meloman, Horia Lovinescu,care simþea cum aerul locului pãstreazã ceva tensionat din ritualurile vechilor stãpâni etc.