| Articole |
| Versiunea PDF |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Doina PologeaOmul fără identitate (I) schimbă-ţi numele, mi-a zis şi i-am răspuns: eu sunt numele meu (Nichita Stănescu) pentru a fi totul mai simplu se zice în loc de nume în acte mi-au scris un număr. la rând. şi-n locul numelui părinţilor mei au pus o linie cu lacrima, cu raza împresurând următorul din rând alt număr primi părinţii deveneau linii pâlpâind cu stinsă lumină de-acum, ce uşor eram de strigat, de transcris de-nşirat, ca vagoanele pe-o nevăzută şină! pentru a fi totul mai simplu se zice fără nume şi dată pe crucile noastre, pe stat doar un număr se va greva iar la judecată se zice succintă, simplificată numerele strigate scurt şi apăsat în locul sufletelor sub marea cupolă vor sta
Povestea omului care s-a văzut pe sine în depărtare un ins odată făurit-a din piele de om abajururi dovedind că pielea umană e mai elegantă când înveleşte lămpi, nu suflete, iar din întuneric poţi face oricând împrejmuire cu şnururi sau zăbrele sau lacustre unde ei spun: omul poate fi înregimentat cu număr în loc de nume lăsaţi-i doar mâinile, orele iar sufletul să plece oriunde. uimit îţi priveşti mâinile, orele nu mai e mult ar fi timp doar atât cât să făureşti podul să arunci o pădure un munte un fluviu înspre locul unde se află sinele tău iluminat de moarte şi pentru a fi sigur că vor ajunge vreodată aruncă-le cu o mână calmă cât mai departe Omul fără identitate (II) şi ne-am cuibărit mai adânc la sânul frigului (Patrel Berceanu) fulgerător cum ai strivi între degete un rar şi tânăr mugur omul se despărţi de sine de ce să fiu om cu numele de la botez, îşi zise când mi s-a dat şansa schimbării? de ce om, când mi se poate spune fluture, bou-de-baltă, codobatură, butuc pipă, ibric sau altfel? nu mai sunt tot eu dacă port alt nume sau un număr în loc de nume? să fie oare mai mult decât de a azvârli în râu o cămaşă caldă lipită de trup, când treci prin crivăţul iernii neînduratul, nebunul? el inima îmi învăluie cu faldurile-i reci: frigule, frigule, la urmă de tot tu şi cu mine vom fi unul?
Omul fără identitate(III) la masa dialogului să ne-aşezăm acolo unde se revarsă preapline pahare printre care sticlesc dinţii lui Iuda muşcând treizeci de arginţi, firesc şi fără-ntrebare eu sunt un bun partener deci vă spun: înfigeţi cuţitele! în oricine chiar şi în mine. nimic nu se află. nici un vaer nu scapă picătura de sânge ţâşnind e deja îndoită cu apă
Omul fără identitate (IV). Hublou cu o crizantemă cum stai dreaptă, netulburată şi nici murind nu-ţi pierzi petalele, frumoasă crizantemă albă, îmi spun că de la tine am a învăţa demnitatea de a fi ceea ce numele meu îmi cere a fi şi nimic altceva (din volumul Omul care şi-a pierdut numele, în curs de apariţie) |