Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Andrei NOVAC

La cei 24 de ani pe care i-a împlinit în ziua de 1 iulie, Andrei Novac este deja absolvent al Universitatii de Vest din Timișoara, Facultatea de Litere Istorie și Teologie, iar în prezent  masterand al Universitații din București, Facultatea de Istorie, secția Relații internaționale și integrare europeană, studii care-l recomandă ca pe o adevărată speranță a diplomației românești.

 Fără să-și neglijeze studiile, el a scris și a publicat grupaje de versuri în revistele Luceafărul, Convorbiri Literare,Gorjul literar, Rostirea Românească, Foaie de Latinitate, Caietele Columna, Scrisul Românesc și în presa locală din Târgu-Jiu.

Îndrăzneț cu măsură, inteligent și dornic de afirmare, a publicat până acum patru volume: Poezii,Editura Newvest, Tg-Jiu, Miez de talpă, Editura Eurostampa, Timișoara, A nouăspre­zecea inimă de înger, Editura Eurostampa, 2003, Timișoara (volum dedicat lui Nichita Stănescu) și Vârsta sării, Editura Muzeului Literaturii Române, București 2006, cu o prefață de  Valentin Tașcu.

Anul 2005 a însemnat pentru tânărul ambițios și talentat, prezența  în antologia Ultima generație, primul val, apărută sub egida Editurii Muzeului Literaturii Române. În perioada 2005-2006 a fost moderatorul unei emisiuni intitulate Imperativele culturii, emisiune care prezenta viața și opera poetică a personalităților universale într-o îmbinare cu muzica de calitate. Emisiunea se difuza pe site-ul www.radiocomplex.ro.

Asupra cărților sale s-au aplecat părintește exprimându-și opiniile favorabile scriitorii: Anghel Dumbrăveanu, Eugen Dorcescu , Ioan Marin Almăjan, Valentin Tașcu etc.

La recenta ediție a Festivalului Național de Literatură Tudor Arghezi, Andrei Novac a fost distins cu Premiul revistei Luceafărul.

Cu bucuria de-a saluta în Andrei Novac o speranță a literelor românești de mâine, vă invităm să citiți mai jos câteva din poemele sale recente. (Ioana Dinulescu)

 

Aripi și roți

 

Pământul nu obosește niciodată,

Doar cade mai greu pe picioarele noastre.

Acum nu mă simt

Nici aproape,  nici departe.

Pe turla de la intrarea în cimitir,

păsările au rupt din privirea mea

cu poftă neoprită, neînghițită brusc.

Când te întâlnești cu oameni tăcuți prin cimitir,

parcă ușor ridicați dintre cruci,

niciodată nu știi dacă sunt vii

sau doar oase cusute ale vreunui rând de carne mort.

E o lumină înecăcioasă la fel ca florile

pe care le strâng de umeri și de șolduri

cu buzele înfipte în frunze și pământ.

Cineva îmi strigă inima pe nume

până când lacrimile cresc peste obraji,

peste vântul priponit în gât.

Apoi și eu mai stau nemișcat în fața unei cruci,

nu pot să mai percep nici viața,

zăresc doar după alte cruci

alte înfățișări la fel de nemișcate.

Astăzi seara s-a lăsat brusc.

Când zărești oameni spre seară

Care nu găsesc o cruce în fața căreia să se oprească,

Niciodată nu știi dacă sunt vii

sau îngână fraged umbra unui pământ.

Apoi am ieșit, deasupra porții era pustiu,

păsările plecaseră, aripile lor

se luau la întrecere cu roțile mașinilor

care tăiau cu o viteză dureroasă

viața exactă sau inexactă.

 

Legarea de pământ

 

Câteodată pământul se leagănă,

copacii capătă o altă formă

într-o prindere perfectă cu frunzele de pământ.

Doar atunci mi se face frică,

atunci îmi vine să fug din preajma lor,

să târâi cu tălpile pământul

îndeajuns de singur, îndeajuns de gol.

Coridoarele de timp se rup

încă de la mijloc, încă dinainte de cer.

Undeva, prin locurile acelea, încerc să te regăsesc

cu toate brațele, cu toți ochii, cu toată carnea

ce încă îmi respiră dinspre oase spre lume.

Câteodată și eu mă las scuturat spre pământ

înmulțind frigul și starea de tăcere.

Acum, soarele este mult prea aprins

să mă facă să cred

că există moarte,

că există vis.

Povestind Revoluția

 

De asta eram noi și mai frumoși,

ne răzvrăteam împotriva lumii,

apoi vizitam ruinele părăsite ale amintirilor.

Țâșneam în stradă printre blocurile căzute

parcă unul în preajma celuilalt,

atunci nu ne aveam decât pe noi

și eram atât de puternici

încât nimic nu mai putea conta,

tăiam cu tot avântul parcul și copacii

înalți până la cerul păsărilor

care treceau cu inimile tăcute.

Eram copii tineri, lumea doar ne cunoștea,

după ce consumam încă o cutie de vise

plecam prin frigul pământului către casă,

dacă mergeam pe jos, drumul era lung.

De asta eram noi atât de frumoși,

ne răzvrăteam împotriva tuturor

melancolici și singuri ne aveam

doar unul pe celălalt. 

 

Miez de talpă

Ma închin ca în fața unui templu
cu aripile în nord,
ce palidă bucurie, teiul,
doi îngeri ce-și fumează-n sud

 umed ochii, palmele de argint
în adunarea minunată
ca-n rugăciune pentru sfinți.

Zbor

Mi-au crescut aripi,
sunt omul cu mai multe
rânduri de toamne.

O, doamne, am mai învățat
și să plâng; sunt primul
mărșăluitor prin burta
pământului înainte de naștere.

Ce naști, ce naști, urlă glasurile
în urma ei ce se plimbă
plângând prin fața timpului.

Un ochi, un ochi, se plânge
lacrima/nașterea în care
învață să vorbească.

Nr. x/200x
Strepezeli și strapazane
de Nicolae Prelipceanu

Dinu Flămând
de Adrian Popescu

Festivalul Național de Literatură Sensul iubirii la cea de-a XII-a ediție
Ioana Dinulescu

Din Jurnal (1995)
de Gabriel Dimisianu

Ultimul metafizician
de Ionel Bușe

Dimoviana (IV)
de Dan Cristea

Poeme
de Ioana DINULESCU

Râsul, tristețea și scena
de Gabriel Coșoveanu

În căutarea puterii
de Dania-Ariana Moisa

Textul ca „luminare“
de Gabriela Gheorghișor

Un roman familial
de Bucur Demetrian

Astăzi, despre cărțile de înțelepciune
de Ioan Lascu

D-ale carnavalului literaturii
de Paul Aretzu

Un roman caleidoscopic
de Petre CIOBANU

„Patriarhul“ și memoria culturală
de Ștefan VLĂDUȚESCU

Centenar Mircea Eliade

De ce să epilăm spre Vest
de Mircea GHIȚULESCU

Poeme
de Javier Bozalongo

Amandament la Zorba plăsmuitul (II)
de Maria - Gabriela CONSTANTIN

Poeme
de Olga ȘTEFAN

Poeme
de Andrei NOVAC

Relatare despre moartea mea
de Gabriel Chifu

Tradiție și originalitate
de Nicolae BALOTĂ

Kirillovnele
de Marina Țvetaieva

Cea de-a 60-a EDIȚIE A FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE FILM DE LA CANNES
Marc CHAMBOST și Cornelia CIOLAC

Ion BARBU:
de Mirela GIURA

Arte parțiale
de Horia Gârbea

Poeme
de Elisabeta PREDA

Carnet plastic
de Ema Mărculescu și Constantin Urucu

Motive ale poeziei victoriene
de Victor Olaru

Lumini de neocolit ajunse urgențe
de Henri ZALIS

Rezistența la enclavizare
de Florea MIU

Mirabila natură umană
de Paul ARETZU

Vocație poetică și ființă creatoare
de Mircea MOISA

„Clocotrism“ feminin
de Petre CIOBANU

Pictorul Ioan MIREA

Poeme
de Petruț PÂRVESCU

Poeme
de Cristian-Liviu BURADA

Este vreme…
de Daria DALIN

La vie en rose
de Valentin DASCĂLU

Animalul totemic în povestirile „ Șarpele“ de Mircea Eliade și „Lostrița” de Vasile Voiculescu
de Nicolae Petre VRÂNCEANU

Iubire și lege morală. Suferințele tânărului Werther(III)
de Ion MILITARU

Serghei ESENIN (1895 – 1925)
Traducere și prezentare de Leo BUTNARU

© 2007 Revista Ramuri