Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Revista revistelor

        

Corpul T

O revistă tânără, aflată la numărul 2, editează Facultatea de Litere a Universităţii „Transilvania” din Braşov, fiind coordonată de seniorii Andrei Bodiu şi Alexandru Muşina. Redacţia este alcătuită din Mihaela Alecu, Cătălin Badea-Gheracostea, Adriana Bărbat, Ecaterina Pavel, Daniel Puia-Dumitrescu, Dan Ţăranu. De-a lungul timpului, revistele studenţeşti au avut un rol important în propulsarea literaturii române. Un poem semnat de Nichita Danilov deschide acest număr. Cronicile literare, concentrate şi eficiente, prezintă cărţi ale momentului. Portret de grup cu „generaţia optzeci”. Poezia, cartea lui Mihail Vakulovski, este în dezbaterea mai multor voci critice. Colocviul Naţional Universitar de Literatură Română Contemporană a avut ca temă opera lui Eugen Negrici şi Cornel Ungureanu. Un colocviu pe tema Critica de întâmpinare astăzi îi are ca protagonişti pe Andrei Bodiu, Ion Simuţ, Mircea Diaconu, Alexandru Muşina, Andrei Terian, Vasile Spridon, George Ardelean, Caius Dobrescu. Ion Simuţ acuză fluctuaţii în ceea ce priveşte autoritatea critică, unele carenţe în difuzarea revistelor literare şi diminuarea interesului pentru citit. Mircea A. Diaconu observă lipsa universitarilor din zona criticii şi deplânge servitutea critică. Andrei Bodiu: „Mai e, cred, o problemă interesantă. Dacă cunoşti jocurile din lumea literară, ce-i mai trist e că ştii dinainte ce o să se scrie. Deci, te uiţi cine a semnat, te uiţi cine-i autorul şi poţi să scrii tu ce o să scrie şi verifici, după aceea, dacă aşa e sau nu. Şi vă spun că în proporţie de 80% nu greşeşti.”. Alexandru Muşina crede că e nevoie de mai multă vizibilitate, de staruri critice, neimplicate în interese ale editurilor, de atitudini curajoase şi cu o ideologie bine definită. Andrei Terian constată şi el lipsa criticilor din cotidienele de mare tiraj. Vasile Spiridon vorbeşte despre orizontul de receptare restrâns al textelor critice, dar respectă efortul şi sacrificiul criticului de întâmpinare. George Ardelean: „cred că critica de întâmpinare dup㠒90 a fost influenţată de bătălia dintre paradigmele culturale”. Caius Dobrescu propune un studiu sociologic privind publicul criticii de întâmpinare, care să ofere nişte perspective, strategii, o profesionalizare.

Revista conţine un interviu cu Vasile Leac, rubrici de poezie, proză, cenaclu. ( P.A.)

Un Luceafăr de dimineaţă vioi

În noua serie lunară, Luceafărul de dimineaţă arată din ce în ce mai bine la nivel grafic. Altfel, revista, principial deschisă, şi-a păstrat, în cea mai mare parte, şi rubricile, şi colaboratorii. În nr. 37/ noiembrie 2011, ne întâmpină pe prima pagină, îmbietor, un Simplu poem de dragoste de Traian T. Coşovei („De unde atâtea tandreţi atârnate de şoldurile tale tăcute,/ încărcate cu dinamită?“). Dan Cristea semnează cronica de carte (la o antologie poetică a lui Vasile Dan), Horia Hârbea scrie despre „Cărţile lunii“ şi iniţiază o anchetă sub genericul „Ce (nu) poate literatura?“, la care răspund: Elena Ştefoi, Horia Bădescu, Mihail Gălăţanu, Felix Nicolau, Irina Petraş, Doina Ruşti, Şerban Tomşa, Constantin Arcu, Simona-Grazia Dima, Ioan Radu Văcărescu, Michael Hăulică. Alături de un bogat „Caiet critic“ (unde semnează alte cronici şi recenzii Ana Dobre, Ioan Holban, Marius Ghilezan, Felix Nicolau, Adrian G. Romila, Andreea Hedeş, Cornel Ungureanu), citim proză de Gheorghe Stroe şi poeme de Gabriel Chifu (o avanpremieră la volumul Însemnări din ţinutul misterios), un interviu cu traducătorul Sorin Mărculescu, realizat de Andra Rotaru („Fiecare operă încheiată este oarecum un «mormânt»“), un mini-eseu de Geo Vasile despre Tomas Tranströmer, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură pe 2011 (plus câteva poeme în traducerea aceluiaşi G. Vasile). Vă lăsăm însă plăcerea de a descoperi singuri tot sumarul variat şi interesant al revistei bucureştene. (G.G.)

(A)normalitate

Ce mai înseamn㠄Normă, normalitate, azi“? Ne întrebăm uneori şi noi, s-a întrebat şi Marian Drăghici, şi i-a întrebat şi pe alţii, în ancheta din nr. dublu (9-10/ 2011) al Vieţii Româneşti (s-au încumetat să dea un răspuns Liviu Antonesei, Simona-Grazia Dima, Ferencz Judit, Solomon Marcus, Anca Mizumschi, Cosmin Perţa, Nicolae Stan, Ion Vianu). Reţinem concluzia lui Liviu Antonesei, plecând de la definiţia normalităţii formulată de neurologul Oliver Sacks, la solicitarea lui Jean-Claude Carriere: „«un om normal este acela care se dovedeşte în stare să-şi istorisească propria poveste. Ştie de unde vine (are o origine, un trecut, o memorie ordonată), ştie unde se află (are o identitate) şi crede că ştie încotro se îndreaptă (îşi face planuri, chiar dacă la capăt îl aşteaptă moartea). Este, aşadar, instalat în interiorul unei poveşti, este o istorie şi se poate povesti». Oliver Sacks nu precizează dacă definiţia lui se potriveşte şi comunităţilor, dar eu, ca şi interlocutorul său, cred că da. Şi, dacă aşa stau lucrurile, mă tem că am ratat deocamdată normalitatea şi în acest sens. La câte mituri am adunat în mintea noastră în ce ne priveşte, la câte fantasme colective ne bântuie în ce priveşte prezentul şi destinul nostru, la câte biografii individuale false sunt puse în circulaţie, e limpede că normalitatea – şi în acest sens – este o ţintă greu de atins, dacă nu cumva chiar imposibil“.(G.G.)

Bucovina literar㠖 70

În luna septembrie, Bucovina literară a împlinit 70 de ani de la înfiinţare, prilej de a-i ura, colegial, un călduros La mulţi ani! Cu rubrici diverse, cu nume importante de colaboratori (Gheorghe Grigurcu, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu, Liviu Antonesei, Liviu Ioan Stoiciu, Matei Vişniec, Leo Butnaru, Luca Piţu ş.a.), revista bucovineană (condusă în prezent de prozatorul Constantin Arcu) este o publicaţie vizibilă, vivace, de neignorat pe piaţa produselor culturale româneşti. „Invitatul revistei“ din nr. 9/ 2011 (aniversar), Mircea A. Diaconu, pune punctul pe i: „Bucovina literară n-a fost niciodată o revistă atât de bună ca acum“. Şi, vorba lui Luca Piţu, „ne scoatem prin urmare pălăria imaginară, cea nepictată încă de Baronul Lowendal, în faţa reuşitei lor admirabile şi le urăm o bonam perseverationem in esse, clamându-le, dară, din toţi bojocii: «Doamne-ajută!»“. (G.G.)

© 2007 Revista Ramuri