Praful orbitor

Mulţi autori, membri sau din afara Uniunii Scriitorilor, simpli veleitari, aspiranţi oneşti sau candide talente, mai ales aceştia, aflaţi la început de drum literar, iau de bune toate acuzele adresate conducerii Uniunii Scriitorilor, clamând deterioararea demnităţii condiţiei de scriitor, neştiind că există lecturi publice, plătite, iniţiate tot de Uniunea Scriitorilor, încă din anii trecuţi, lecturi literare, inclusiv la tv., toate pentru o vizibilitate publică mai mare, sau apreciate lecţii de literatură, ţinute în licee, cu participarea unor autori bucureşteni cunoscuţi, târguri sau saloane de carte etc. Sunt fapte, nu praful orbitor al unor vorbe. Drepturi ale tuturor membrilor, obţinute greu, cu tenacitate, după ani sau luni de discuţiii, rugăminţi, argumentări, intervenţii la Parlament, inclusiv în mandatele preşedinţilor anteriori, toate acestea ignorate de cei care deplâng soarta Uniunii, cunoscând-o aproximativ, din auzite. Iar numeroasele indemnizaţii la pensie şi indemnizaţiile de merit, toate conform statutului, plătite de stat, dar obţinute de Uniunea Scriitorilor, sau ajutoarele sociale, de boală, achitate de Uniune etc. sunt oferite scriitorilor, prin Comisiile Uniunii. Destinul social al scriitorului e, cum se vede, important în mentalitatea echipei de conducere, nu e chiar o glumă să ai grija membrilor Uniunii, numeroşi, orgolioşi, unici, talentaţi, arivişti, altruişti, principalul e să-l ajuţi, concret, pe colegul orb aproape, din cauza vârstei, să nu-i uiţi pe cei care au douăzeci de ani şi-s nerăbdători să publice, cum eram şi noi, dar să-i cinsteşti şi pe cei care, autori de recunoscută valoare, au împlinit optzeci de ani. Frazele generale, umanitariste, ascund deseori resentimente. „Iluziile şi mistificările“ sunt specifice resentimentarului, observa, acum mai bine de o sută de ani, Max Scheler, vezi Omul resentimentului, traducere de Radu Gabriel Pârvu, Humanitas, 2007. „Specificitatea fenomenelor de mistificare a valorilor cauzate de resentiment, particularitatea trăirilor proprii atitudinii interioare a unui om care, de exemplu, defăimează valorile altora, apăsătoare pentru el, nu constă în faptul că el nu ar simţi valorile pozitive ale altora, ca pe nişte valori pozitive…“ (pag. 35), ci doar că le mistifică… Inaccesibilitatea la unele valori produce o deformare a lor în mintea resentimentarului. Nu dau lecţii nimănui, nu am calitatea aceasta, dar constat.

Festivaluri şi recitaluri, colocvii, simpozioane, conferinţe, în Sala cu oglinzi a Uniunii, proiecte literare propuse Comitetului Director, venite din toată ţara, sunt susţinute financiar de Uniunea Scriitorilor. De ce nu se iau în calcul şi lucrurile de asemenea calibru intelectual, temeinic făcute, care dau prestigiu şi ţinută imaginii scriitorilor români, munca eficientă a preşedintelui, calmul organizatoric al vicepreşedintelui Gabriel Chifu, mereu disponibil, soluţiile economice ale primvicepreşedintelui Varujan Vosganian, corectitudinea minuţioasă a lui Nicolae Prelipceanu, ideile Irinei Horea, ale lui Mircea Mihăieş, Horia Gârbea, Nicolae Oprea, Vasile Dan etc. Chiar nu contează că avem un sindicat, un club al elitelor literare şi un mediu al dezbaterilor de idei, pe care nu le interzice nimeni, doar să fie decente, în aceeaşi hulită Uniune a Scriitorilor?…

La noi, dihonia dintre scriitori, dacă va continua, e posibil să facă irespirabil climatul literar, şi aşa marginalizat mediatic, cu foarte puţini cititori fideli unei linii axiologice, cu mulţi grafomani autodeclaraţi scriitori. Unii pun foc unei cetăţi imaginare, imaginale, doar pentru că nu pot accede la locurile care, cred ei, li s-ar cuveni. Nu cred, desigur, că preşedintele Uniunii Scriitorilor este unul perfect, dar este unul credibil. Îl prefer barbarilor culturali, care ar vota, democratic, şi să ia ei decizii, abolirea aristocraticului talent, atât de nesupus corectitudinii politice. Vom fi toţi egali atunci şi vom scrie numai despre eul nostru gonflat, ridicat la rang de principiu absolut. Nimicurile noastre vor fi considerate capodopere de către prieteni şi aliaţi. Simţul critic va fi interzis, tot prin vot. Uniunea va fi considerată de noua lume a polemiştilor justiţiari un vestigiu, o slăbiciune a secolelor trecute.