Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Henri Zalis - la ceas aniversar semnificativ

        Mircea MOISA

Asemenea altor câțiva dintre confrații săi de generație, traiectul cultural-creator al lui Henri Zalis (n. 25 mai, 1932, București) își are începutul vizibil într-o perioadă literară în care dogma ideologică și ucazurile regimului totalitar comunist își exercitau reducționismul, exclusivismul agresiv. Chiar devenirea intelectual-culturală organică, temeinică, individuală, prin școala de toate gradele, a fost grav fracturată prin așa-zisa „reformă a învățământului“ din anul 1948. În pofida, însă, a unor astfel de contexte politico-sociale și culturale s-a manifestat, în nu puține cazuri, într-un domeniu atât de sensibil și cu o specificitate pronunțată, precum cel al umanioarelor, o continuitate între perioada  cultural-literară anterioară, denumită generic „perioada interbelică“. Acest fenomen a fost posibil, în principal, prin doi factori esențiali: prezența la catedră a unor profesori  autentici, pe de o parte, iar pe de altă parte, vocația studioasă și creativă a unor elevi și studenți, ce s-au format în spiritul unei specificități a universului cultural-literar.

Henri Zalis se circumscrie într-o astfel de paradigmă, iar creația sa literar-culturală, desfășurată și manifestată  în bună parte în diversele „etape și direcții“, în perioada dirijismului cultural, nu a fost afectată, nu a fost viciată de factori perturbatori în privința specificității domeniilor din sfera creației literar-culturale ilustrate cu vocație și onestitate profesională. Astfel că literatul plurivalent, cum sunt înclinat să-l definesc printr-o formulă aproximativ  adecvată pe Henri Zalis, la ceasul aniversării a 75 de ani de viață, se prezintă cititorilor săi cu o creație cultural-literară variată și de incontestabilă pregnanță în câmpul literaturii noastre, creație produsă pe parcursul ultimelor  patru decenii, în plină desfășurare și în momentul actual.

Cunoscut, în principal, în ipostaza sa esențială de critic și istoric literar, H. Zalis a scris și publicat însă, pe parcursul destul de îndelungatei sale existențe creatoare, volume de proză (două romane și două cărți de proză scurtă), volume de literatură de călătorie și memorialistică, dar și un volum de poezie. De la debutul său editorial cu volumul „Romantismul românesc. Eseu despre vârstele interioare“ (1967), urmat la destul de puțin timp de cartea  „Gustave Flaubert“ (1968), ori „Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european“ (1974), și până la „Tudor Vianu. Studiu critic“ (1993) și „Tudor Vianu. Viața operei. Opera vieții“ (1997), dar și la recentul opus „O istorie condensată a literaturii române - 1800-2000“, vol. I (2005), vol. II (2000), se învederează complexitatea abordărilor criticului și istoricului literar, atât de activ, în mod benefic și în ceasul de față. Semn că alte volume sunt în pregătire de apariție, bănuiesc, întemeindu-mă pe câteva repere din cuprinzătoarele sale abordări, studii monografice despre doi importanți scriitori români din  secolul XX, Felix Aderca (1891-1962) și Mihail Sebastian (1907-1935).

Henri Zalis s-a manifestat și ca traducător de proză din literatura străină, dar și veritabil îngrijitor de ediții, cum  sunt cele de o majoră importanță pentru cultura și literatura  noastră: „Tudor Vianu. Corespondențe“ (1970), „Tudor Vianu. Arta prozatorilor români“ (1978), „Tudor Vianu. Întregul și fragmentul - inedite“ (1997) și „Felix Aderca. Proza (între 1987-2003)“, fiind distins, în 1997, cu Premiul Uniunii Scriitorilor, în acest domeniu, după ce, în 1995, îi fusese atribuit Premiul „Ion Petrovici“ al Academiei Române pentru volumul „Tudor Vianu. Studiu critic“.

Polivalentul scriitor Felix Aderca este evocat de  ilustrul avocat și importantul eseist, olteanul Petre Pandrea (1904-1968), în scrierile sale memorialistice așternute pe hârtie după ce marele jurist a fost eliberat din detenție politică, prin amnistie, în aprilie 1964, evocând, după o vizită pe meleagurile natale, anii adolescenței sale: „Citeam febril pe F. Aderca, foiletoanele lui strălucitoare din „Adevărul“, poemele dadaiste și romanul Domnișoara din strada Neptun (roman remarcat și recenzat de G. Ibrăileanu), unde-i prea-fericitul (Felix), bunul, blândul și agerul Aderca? Nu l-am mai regăsit în București. Îl caut în Craiova lui natală.

Sanda Movilă (soția lui) îmi comunică, deunăzi, la Casa Scriitorilor din capitală, că a decedat. Când? Cum? A cerut la moartea lui, incinerarea la Constanța, iar cenușa să-i fie aruncată de Sanda și de feciorul Marcel în valurile Mării Negre.

Cenușa lui Felix Aderca s-a aruncat, în­tr-adevăr, în valurile Pontului Euxin al lui Ovidiu, cu muzică fixată de poet din George Enescu, o melodie de costoboci (vechi băștinași) din Rapsodia română. (...)

Cum să evoc pe F. Aderca și rolul lui imens în deschiderea orizontului spre arta modernă pentru generația  mea craioveană? Oltenia mea nu-i posibilă fără umanitatea, fără milostenia și spiritul novator ierusalimitic, fără străbunii lui Aderca sosiți în Oltenia pe unda emigrațiilor.

F. Aderca a fost un om al Craiovei, care a ținut Pravila de la Craiova, în duhul ei, în litera ei, un stejar, un pandur, în viața lui curată de muncă, în cinstea lui inatacabilă, în răzvrătirile lui rodnice, în arta lui inovatoare, cu aspirație spre perfecțiune, în comportarea civică. Biografia face parte din seria  „vieților exemplare“, oltenești și omenești. Omenia este valoarea și prototipul virtuților locale.“ (Petre Pandrea, Brâncuși.  Amintiri și exegeze, Editura Fundației „C.Brâncuși“, Târgu-Jiu, 2000).

În bună măsură, îngrijitorul ediției de proză a lui F. Aderca, literatul plurivalent Henri Zalis, aparține, mai ales prin colaborarea constantă și de prestanță începând cu anul 1982, intensificată în ultima vreme, la revista Ramuri, aparține, considerăm noi, Craiovei lui F. Aderca și Petre Pandrea.

Vitalitatea cultural-creatoare pe care Henri Zalis o dovedește la ceasul aniversar al celor 75 de ani de existență ne îndreptățește să sperăm - precum în cazul altor câțiva confrați de generație ai săi, și ne gândim în primul rând la Al. Săndulescu ori Teodor Vârgolici - realizarea altor reușite memorabile, pe care să le adauge contribuțiilor de incontestabilă valoare în domeniul criticii și istoriei literare, în sens larg.

Nr. x/200x
Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2006

Lada de zeghe
de Anton JUREBIE

„Scriitorul și criticii săi“

Rezerve de entuziasm
de Gabriel Chifu

Mircea Eliade și gândirea mitică
de Ionel BUȘE

Trecerea Rubiconului
de Gabriel Dimisianu

Între trei continente
de Ioan LASCU

Urletul exasperării
Gabriela GHEORGHIȘOR

Lucrare întru rostul poeziei
Florea MIU

Paradigma feminității
Paul ARETZU

Centura de castitate
Bucur DEMETRIAN

O nație fantastă
Dania-Ariana MOISA

...și peste toate sunt o carte...
Ioana DINULESCU

Chenare cu îngeri
Valeria Manta TĂICUȚU

În căutarea fericirii (pierdute?)
Gabriel COȘOVEANU

Ale tinereții valuri… poetice
Luminița CORNEANU

Arta și știința
de Nicolae Prelipceanu

Aprilie, o aniversare, o carte
de Adrian Popescu

Teama
Anahit TOPCHYAN

Dimoviana (II)
de Dan Cristea

G. Călinescu, prozatorul
Marian Victor BUCIU

Corintul începe seria poeților. Primul pe listă, Ioan Es. Pop
de Horia Gârbea

Vladimir Dobocan
Emil Mladin

Inefabilul melancoliei
Petre CIOBANU


Daniel MUREȘAN


Iulian CARAGEA

IUBIRE ȘI LEGE MORALĂ. SUFERINȚELE TÂNĂRULUI WERTHER(I)
Ion MILITARU

Nu poți să pleci
Horia DULVAC

Adânc pe adânc
Ioana DINULESCU

Pământul văzut de sus
Mircea GHIȚULESCU

Mihai Stănescu între trecut și prezent
Cătălin DAVIDESCU

Henri Zalis - la ceas aniversar semnificativ
Mircea MOISA

Flori duhovnicești pentru mitropolitul Nestor Vornicescu
Tudor NEDELCEA

Patriotismul azi
Toma GRIGORIE

Vasili KANDINSKI (1866–1944)
Traducere și prezentare de Leo BUTNARU

© 2007 Revista Ramuri