| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Adânc pe adâncIoana DINULESCUAdânc pe adânc... sacerdoțiu liric se intitulează antologia recent apărută, într-o ținută grafică ce asociază austeritatea cu eleganța (coperta: Silviu Oravitzan) la prestigioasa editură timișoreană Brumar. Antologatorul este Ioan Petraș, el reușind să selecteze și să îngemăneze aproximativ 370 de texte din creația poetică a clerului ortodox român de azi. De remarcat că antologia se bucură de o postfață, un pertinent studiu al criticului literar Cornel Ungureanu. Dar cine sunt cei 10 sacerdoți contemporani nouă, care, după opinia lui Cornel Ungureanu, fără agresivitatea, fără cinismul propus de misionarismul unor lideri celebri, preoții acestei antologii propun, mai degrabă, ceea ce s-ar numi restaurarea spirituală a omului...? Iată-i în ordine alfabetică: Valeriu Anania, Theodor Damian, Constantin Hrehor, Nicolae Jinga, Dumitru Ichim, Sever Negrescu, Ioan Petraș, Ioan Pintea, Dorin Ploscaru, Mihalache Tudorică. Să consemnăm faptul că trei dintre ei (Nicolae Jinga, Sever Negrescu și Mihalache Tudorică) sunt membri ai Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România, iar primul din enumerare, Valeriu Anania, este un arhicunoscut om de cultură, Mitropolit al Clujului și Feleacului, dramaturg de marcă, poet de ținută și, deloc în ultimul rînd, tălmăcitor al Bibliei în româna contemporană nouă. La rândul său, Theodor Damian veghează flacăra spiritualității ortodoxe la Biserica din New York, acolo unde majoritatea românilor, cetățeni ai megapolisului, se adună periodic la slujbă sau la ședința de sumar a revistei Lumină lină, adăpîndu-și cu dragoste fraternă rădăcinile care-i țin ancorați de solul fertil al patriei-mumă și nu-i lasă stingheri în bătaia vânturilor de niciunde. La o primă și nenuanțată privire, cei 10 preoți-poeți antologați ar putea fi considerați locuitorii exclusiviști ai unei enclave, dar cine se ostenește cu adevărat să citească textele lor, poemele lor, va observa cu ușurință că nici pe departe nu este vorba de așa ceva. Și, chiar dacă majoritatea textelor lor sunt impregnate explicit de mesajul duhovnicesc, altele, foarte multe, probează faptul că acești speciali scriitori români se află într-un benefic dialog cu viața literară, să-i zicem, normală. Voi exemplifica această aserțiune cu un citat din poemul America Rogvaiv al preotului-poet Nicolae Jinga: Cuvintele au o mecanică/ fină și rece. Creierul meu/ le filtrează atent înțelesul,/ aerul jur împrejur/ de prezențe străine se-ncarcă,/ parcă și buzele fac pași mărunți/ pe calote de gheață/ clipa e/ tulbure,clipa-i semeață și gura / mușcă structura poemului. Antologia Adânc pe adânc... sacerdoțiu liric se dovedește o apariție editorială salutară, care prilejuiește cititorilor de poezie, dar și scriitorilor înșiși, o cunoaștere și re-cunoaștere a operei unor poeți contemporani înzestrați cu dublu har: al sacerdoțiului și al cuvântului bine simțit și meșteșugit scris. |