| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
|
Iulian CARAGEA Anotimpul condamnaților sunt caodimineață ciugulit de ciori atâta frig am adunat în suflet că iarba nu mă-nvinge gerosul meu răsuflet târziul ars mirarea din clopote căzute și fața mea urâtă întinsă lăcrămândă ciugulită Biciclistul sălbatic atâta știu (pedalând sub becuri, prin ceață) n-au nimic din rotulele sau stele fixe ale liniștii noastre atâta știu mama a fost împușcată cu cuponul de pensie pedalez spre nicăieri Un principat de ocazie Blocuri cu balcoane de staniol În spațiul viran așteptam marea Lumina venise prea multă Fără depărtări fără speranțe plăcută Când să zbori trebuie doar un pas n-are rost să-l faci Nimeni nu se-ndeamnă spre un rai prea tânăr Totuși de ce atâta bun rămas când ești fericit? |