Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Arta și știința

        de Nicolae Prelipceanu

Aceste două cuvinte ne-au zguduit tinerețile, ba și copilăriile și adolescențele, cu sunetul lor de trompetă a Carpaților, dar și-a Ardenilor și-a Senei, de pe unde ne-au venit prin anii 48 ai unui secol demult încheiat și unde au fost lansate spre lume de Marea Enciclopedie Franceză, mama secretă a marii revoluții de pe aceleași meleaguri.

Într-o altă ordine, știința și arta, aceste „cuvințele”, cum ar fi spus tătucul Vladimir Ilici, au fost clamate și proclamate de activiști obtuzi, ai căror ochi tâmpi scăpărau în tâmpenia lor de îndată ce le zvârleau spre masele obligate să aplaude orice și oricum. Sigur, știința și arta erau foarte bune dacă erau de pe-aici, de prin lagărul nostru. Cele de dincolo, nu de pe lumea cealaltă, dar tot cam așa era, cele burgheze, vai, erau câh și eram preveniți să nu cumva să ne lăsăm ademeniți de glasurile lor de sirenă căci am putea să o sfârșim rău. Ceea ce au și pățit mulți dintre cei care au dat crezare științei și artei burgheze (că la ei - moșierime nu exista). Acolo, dincolo, unde norocoșii scăpau din când în când, dar se întorceau numai când (și când), celor două cuvințele li s-a adăugat și un al treilea, progresul, și toate trei împreună formau un fel de pandant, sau poate antidot, la cealaltă triadă a vremurilor revoluționare franceze, liberté, égalité, fraternité. Noi, însă, cu inima strânsă, ca să citez un clasic uitat, depuneam acolo, dincolo, cele mai curate speranțe, că arta de-acolo e pură, că știința e pentru oameni, că progresul lor, vai, progresul acela e numai și numai spre binele omenirii. Toți acești bolovani grei îi depuneam noi în partea mai dinspre Vest a Europei. De ce am spus bolovani? Foarte simplu: într-o carte despre prostia omenească de-a lungul timpului și spațiului, un autor maghiar, Rát-Vegh István, povestește că locuitorii de pe o anume insulă din­tr-un anumit ocean, rămași într-o fază bancară incipientă, sau poate, dimpotrivă, ajunși într-una extrem de avansată, mai avansată decât noi, folosesc ca monede pietrele. Dar nu niște pietricele pe care să le poți lua în buzunar și să le transporți la cel care-ți vinde marfa, nu, din contră, pietroaiele fixe, cataroaiele, dacă vreți, aflate pe malul mării și pe care nu le-au clintit niciodată nici furtunile, nici alte valuri, eventual tsunami. Pietrele rămân, doar proprietarii se schimbă. Primesc o marfă și desemnează pietroiul cutare, cu caracteristicile lui, drept răsplată  pentru cel care i-a procurat-vândut-o. Noul proprietar ce să facă cu ea, înainte de a o retransmite, în urma altei tranzacții? Se duce în zilele de răgaz cu toată familia și-și admiră pietroiul sau, după caz, pietroaiele proprietate personală. Alături, altă familie își admiră pietroaiele ei și așa mai departe. Cu timpul își schimbă locul doar oamenii, familiile, pietroaiele nu. Proprietatea trece, pietroaiele rămân. Cam ca pământul transmis de la un proprietar la altul, dar neclintit. Deci, tot așa, ne-am depus și noi visurile idealiste asupra unei societăți perfecte, cu științe și arte și progres curate și perfecte, în Vest. Erau acolo demult, de fapt, încă din patusopt, neicusorule, și nu le-a clintit nici măcar instaurarea societății socialiste multilateral dezvoltate.

   Deziluziile nu au întârziat să apară, dar nu despre ele vreau să vă vorbesc eu acum. Ci despre două cărți pe care le-am văzut ieri-alaltăieri într-o mică librărie de la metrou. Una se chema „Arta de a vinde”, cu subtitlul și mai ademenitor „Biblia agentului de vânzări” și cealaltă „Știința de a stoarce informații”. Asta nu mai avea nici un subtitlu. Ajungea titlul, destul de expresiv, ca de altfel și cel dinainte. Stăteau alături ca două cataroaie din oceanul lui Rát-Vegh István și nimeni nu le deranja. Nu erau proprietatea mea, dar eu le admiram, cum admirau proștii ăia bolovanii rotunjiți de mare. După numele autorilor, anglo-saxone, sau, cum se spunea, de rău, prin anii 50, anglo-americane, îți dădeai imediat seama că au fost concepute acolo unde noi credeam că arta și știința sunt pure ca lacrima sau ca marea din insula proștilor de mai sus. Nu era o deziluzie, pentru că știam demult că oamenii produc, în toate sistemele, democratice sau pur și simplu teroriste, excrescențe necurate. Păi dacă Eva a mușcat din mărul întins, dracu știe cum, de șarpe! Și dacă au fost izgoniți din Paradis, ce să facă și ei, au început știința și arta vânzării, arta și știința stoarcerii de informații, ca dintr-o rufă proaspăt spălată, și altele asemenea. Mai erau pe-acolo și alți bolovani de același calibru, cum ar fi nu știu câte reguli ca să reușești în viață sau așa ceva și altele și altele încă.

   Ne plângem că lumea nu mai citește. Păi dacă între cărți se strecoară și asemenea bolovani, cum să mai creadă lumea în puritatea și neprihănirea cărților! Și dacă asemenea învățături se dobândesc din cărți, cum să mai citească lumea poezii, fie ele și întinate precum idealurile sfinte ale dlui Ion Iliescu în anul 1989, decembrie 22 sau 23.

   Arta, știința, progresul. Vorba lui Hamlet, „vorbe, vorbe, vorbe” sau, pe limba autorului, „words, words, words”.

Nr. x/200x
Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2006

Lada de zeghe
de Anton JUREBIE

„Scriitorul și criticii săi“

Rezerve de entuziasm
de Gabriel Chifu

Mircea Eliade și gândirea mitică
de Ionel BUȘE

Trecerea Rubiconului
de Gabriel Dimisianu

Între trei continente
de Ioan LASCU

Urletul exasperării
Gabriela GHEORGHIȘOR

Lucrare întru rostul poeziei
Florea MIU

Paradigma feminității
Paul ARETZU

Centura de castitate
Bucur DEMETRIAN

O nație fantastă
Dania-Ariana MOISA

...și peste toate sunt o carte...
Ioana DINULESCU

Chenare cu îngeri
Valeria Manta TĂICUȚU

În căutarea fericirii (pierdute?)
Gabriel COȘOVEANU

Ale tinereții valuri… poetice
Luminița CORNEANU

Arta și știința
de Nicolae Prelipceanu

Aprilie, o aniversare, o carte
de Adrian Popescu

Teama
Anahit TOPCHYAN

Dimoviana (II)
de Dan Cristea

G. Călinescu, prozatorul
Marian Victor BUCIU

Corintul începe seria poeților. Primul pe listă, Ioan Es. Pop
de Horia Gârbea

Vladimir Dobocan
Emil Mladin

Inefabilul melancoliei
Petre CIOBANU


Daniel MUREȘAN


Iulian CARAGEA

IUBIRE ȘI LEGE MORALĂ. SUFERINȚELE TÂNĂRULUI WERTHER(I)
Ion MILITARU

Nu poți să pleci
Horia DULVAC

Adânc pe adânc
Ioana DINULESCU

Pământul văzut de sus
Mircea GHIȚULESCU

Mihai Stănescu între trecut și prezent
Cătălin DAVIDESCU

Henri Zalis - la ceas aniversar semnificativ
Mircea MOISA

Flori duhovnicești pentru mitropolitul Nestor Vornicescu
Tudor NEDELCEA

Patriotismul azi
Toma GRIGORIE

Vasili KANDINSKI (1866–1944)
Traducere și prezentare de Leo BUTNARU

© 2007 Revista Ramuri