| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Toma GrigorieRoza vânturilor În Dealu Frumos de Sibiu dinspre Făgăraş spre Braşov pe axul ţării se rotesc munţii dealurile câmpiile şi mai ales oamenii Nu mă sfiesc să-mi strig bucuria care se ţine încă de mine cu puterea pe care mi-o dă adâncul firii obârşiei şi a norocului Roza vânturilor care bat din cele opt direcţii e steaua ce indică drumurile noastre dinspre istorie Îmi caut drumul propriu călcat prin decenii acoperit de iarbă de spini de flori Îmi caut chipul oglindit în nervurile apelor iţe ale ţesăturii vieţii pe care mi-a lucrat-o mama la războiul de ţesut în larma războiului de arme Puntea O punte între anotimpuri între morţi între vii O paletă de culori în nuanţe galben ruginii Majestuoasa toamnă a lumii a vieţii nopţile lungi cu vise pastelate Dorul de soare al iernii aninat de o creangă pustiită de frunze Tristeţea obliterată cu un dram din bucuria imaculatei zăpezi Oů sont les neiges dantan cu nămeţii cât casa Fereastra devine ecranul mitic pe care se desfiră firul existenţei Motive/ momente de cădere în sine Roata rulează în sens retro spre marasmul copilăriei Nasul turtit de geamul înflorat valsul steluţelor albe cerul cufundat în pământ Încet mai puţin încet O nebunie este viaţa iar şi iar o murdărim apoi o dăm cu var O uit din nou o regăsesc intactă prin darul ceresc tot mai rar Înaintez spre Tine Împărat al lumii cu paşi nesiguri dar sigur în fine Îmi trimiţi câte un semn aparent neînsemnat îl primesc demn Încep treptat să nu mai am nevoie de interlocutor vorbesc singur atât de uşor Eu întreb eu răspund cafelei din ceaşcă ce începe să vibreze surd în mâna cerească Uşor mai puţin uşor Încet mai puţin încet mă îndrept spre unde mă călăuzeşte clopotul din piept Înainte de vreme Fiecare în posesia clepsidrei destinate A mea prefiră nisipul neostoită Doar doar o găsi vreun grăunte aurifer Neaflându-l mă trimite la ocnă să mi-l procur cu sudoare Nu sunt sigur deocamdată decât pe sintagma similară din horaţianul aurea mediocritas Să merg pe calea de mijloc e cel mai profitabil mai cert mi s-a transmis din înalturi Fără echilibru şi cumpătare în sensul clasic al expresiei De nu pot cădea de pe firul întins peste prăpastie între cei doi munţi viaţă şi moarte înainte de vreme Dar fără temeritate poţi rămâne la poalele muntelui, cuvântul cârcotaşului Un bob Un bob de fericire se strecoară printre gene coborând pe obraz cald şi alene Îmi aminteşte galeş că încă vieţuiesc slobozind înspre mine un fior tineresc Mă îndeamnă calm să cobor înapoi să mă ţin vertical să nu mă îndoi Chiar dacă spre finişul nedorit am ajuns s-aştept stoic de la Domnul răspuns În fiecare dimineaţă să mă scol încrezător că fiecare zi e-mbobocită cu-n sor Pe greabănul poeziei Îmi e destinat să fiu biet muritor cărat în spate de poezie pe toate coclaurile vieţii Ştiţi că această zână a artelor nu iese nicicând la pensie Cred că am greşit răspunsul la cununia cu ea Am spus da fără să ştiu ce povârnişuri mă aşteaptă Luna de miere s-a terminat Viaţa de miere s-a terminat Eu tot în cârca mândrei mele străbat pustiurile să adun buchete de cuvinte vii Escaladez crestele semeţe ale limbii să sting nestematele poetice arzând în focul mocnit al vulcanilor latenţi din mine Dorul de viaţă Nici un dor nu e mai dor ca dorul de viaţă Las anii să se numere în voia lor Nu mă stingheresc să-mi trăiesc înalt clipele Mă trezesc dimineaţa cu zarea însorită pe pleoape Dăruiesc ofrande Domnului pentru încă o zi cu ochii deschişi Lucrurile îmi zâmbesc ai casei asemenea Bucuria existenţei se furişează în camerele inimii Îmi oferă o poftă vie un dor de viaţă mirifică Nici poezia nu e încruntată îmi susţine reveria pulsul funciar optimist Mă trage totuşi de mânecă protector să evit implozia fericirii supreme Dueluri Bucuria în duel permanent cu necazul veselia cu tristeţea binele cu răul viaţa cu moartea Ni se spune că negativul e mai puternic nu e bine să-i oferim teren îşi ia singur Mereu îndemnul să fim pozitivi putem oare Putem învinge datul răspunsul e nu Îl putem măcar ţine în frâu hrănindu-l cu voinţă cu speranţă cu stoicism Nu e facil dacă harul e minim Nu învingem totdeauna Orice victorie însă orice ridicare din cădere ne dă credinţă Ne dă putere să trecem pragul cu inima împăcată că am făcut tot ce ţine de noi Întâlnire cu moartea Mi-am dat întâlnire cu moartea într-o joi pe seară O ţin la respect până în târziul de acum Nu toţi reuşesc Până la întâlnire încerc să privesc viaţa dinspre capătul celălalt al liniei comune dintre ea şi moarte După alegaţia taoistului Lao Tzu Mă întreb cât mai am de murit din timpul existenţei Se spune că mori câte puţin încă de la naştere Regret că n-am întrebat-o pe mama decât de ziua în care m-a scos la lumină nu şi de oră Aş fi putut calcula acum şi secundele rămase Poate o să-mi spună moartea mai apoi la întâlnirea de joi |