| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Radu CangeMUŢENIE Mâinile mele au îmbătrânit, ca două stele care nu au apucat să cadă şi-au murit. Mâinile mele s-au apucat de cer, smulgând norii, însângerând zarea, mâinile mele nu au mimat disperarea. Mâinile mele semne ale dragostei pentru mângâiat au uitat să se mişte, să strige, dar de ce, niciodată nu le-am întrebat? SEMN De câte ori, cu zgomot, lacrima mi-a căzut pe obraz, a mai apărut un rid.
GÂNDURILE În pustietate; Dar dorm cu capul pe gândurile mele bune. CÂNTEC Doamne, Doamne, ce femeie, ochi avea de orhidee trupul zvelt de propilee sânul pară-n pârg şi coaptă zâmbetul îi era şoaptă grâu purta în păr şi-n mâini o doresc de săptămâni o doresc de săptămâni nu puteai s-o mai amâni... ... Zâmbetul îi este şoaptă sânul pară-n pârg şi coaptă poartă grâu în păr şi-n mâini o doream de săptămâni o doream de săptămâni nu puteam s-o mai amân. PEISAJ O pasăre lovind cu aripa imaginea unei femei POEM Ca să nu-mi zdrelesc genunchii, mă târâi pe nori; Sunt mai aproape de soare. CONTEMPORANEITATE Filozofii râd de poeţi. Desigur, şi poeţii îşi permit să râdă de fiolozofi. Râsul e la discreţie. Tiranii, ei înşişi, se tem de acest râs. De multe ori le îngheaţă puterea pe buze. FĂRĂ CER De pe stele, a început să cadă tencuiala. Cărămizile cerului rânjesc perfid. În târg, cineva a încercat să-l cumpere pe Dumnezeu. O PIATRĂ Sunt raze false de aură.... În timp ce sicofanţii şlefuiesc de zor o piatră pentru strălucirea lor. DAR TOT NU SCAP Pădurea îşi ascundea zâmbetul după copaci. Prietenul meu chiar a căzut împuşcat de o frunză în toamna trecută. O voce străină încearcă o abatere înspre zgomot. Tânjesc după filozoful tăcerii. Dar tot nu scap. Moartea, din ceruri, presară rumeguşu-i de platină. O PEDALĂ A PIANULUI Socoteşte-ţi clipele, albe şi negre, pe clapele pianului. Umbra lui Mozart te va-nfiora, te va-nfiora... Chopin, singuraticul Chopin, îţi va depune în braţele mâncate de carii prea sumbra lui viaţă trupul şi el o pedală a pianului. PENTRU CEI CARE NU ŞTIU Eu am inventat roata; Această curgere a drumului în sine... OPŢIUNE Într-o zi, mă voi plictisi să mai trăiesc. Şi am să vă spun: Cerul înstelat deasupra mea şi moartea pe care mi-o aleg. |